În comunism, Universitatea „Petru Maior” era extrem de utilă. Pregătea ingineri și subingineri/tehnicieni de care industria mureșeană avea nevoie. După ‘90, în cadrul Universității au apărut facultățile la modă. Un fel de „asta se cere”, dar fără să știm exact de ce? Și treaba mergea, diplomele curgeau. Pe vremea lui Boarescu și a lui Liviu Marian, Universitatea a început să se dezvolte foarte mult pe orizontală, fără a avea siguranța că multitudinea de clădiri vor avea gradul de ocupare scontat și finanțarea necesară întreținerii lor.
UPM și încă vreo două universități din această țară primeau finanțare de la stat și dintr-un fond de rezervă al Ministerului. Asta, până când au ajuns la guvernare tehnocrații care l-au desființat. Multitudinea de incertitudini a făcut ca majoritatea cadrelor universitare, mai ales de la facultățile tehnice și care mai știau și o boabă de limba maghiară să plece către Sapienția. Alții au ales alte căi. Cert este că s-a ajuns la fundul sacului și s-a găsit soluția preluării prin absorbție de către Universitatea de Medicină și Farmacie.
În primul rând, după decizia pozitivă în acest sens a senatului UMF (care se va lua astăzi), Petru Maior se va desființa. Urmează un UMF umflat și cam puternic, o Universitate cu peste 10.000 de studenți. Universității de Medicină și Farmacie, în actuala formulă, nu-i va fi ușor din punct de vedere financiar cel puțin un an sau doi. Dar dacă va trece de acest hop, va deveni mult mai puternică. E bine, e rău? Rămâne de văzut.
La cum evoluează discuțiile, UMF ar putea deveni etalonul medicinii militare, printr-o colaborare strânsă cu armata. În scurt timp, va pregăti medici germani, prin acele proiecte-extensii, bineînțeles contra cost.
Dacă tot strigă Aniței disperat de la Azo că nu are specialiști în chimie și o fac și fabricile de medicamente, sunt convins că se va începe un proiect și în acest sens.
Astăzi, medicina înseamnă multă tehnologie și aici ar trebui să simțim rolul fostului Petru Maior în acest nou drum. Mai mult, în loc de drept administrativ și juridic după modelul francez, de ce n-am pregăti niște juriști specializați în turism medical, care să știe cum se decontează banii caselor de asigurări private și de stat între diferite țări și să facă față unor litigii în acest domeniu.
Am rămas extrem de surprins să constat rolul sociologiei în medicina modernă. Am observat că se învață belle-arte, cultură generală pentru că se pune tot mai mult accent pe capacitatea medicului de a purta o conversație cu pacientul la orice nivel. De fapt, de aici pornește totul. Și cine ar putea să facă mai bine acest lucru decât Universitatea de Teatru… poate tot sub oblăduirea UMF…
Marius Libeg
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.