La șase luni după ce apele au inundat celebra Salină Praid, transformând o atracție turistică unică în România într-o tragedie economică și ecologică, Corpul de Control al Prim-Ministrului (CCPM) a publicat concluziile verificărilor. Documentul, care analizează ce s-a întâmplat la Societatea Națională a Sării (SNS) și la Administrația Națională Apele Române (ANAR), este devastator. Pe scurt: toată lumea știa că e o problemă, nimeni nu a făcut nimic serios, iar când în sfârșit s-au trezit să acționeze, era prea târziu.
Cum să ignori un dezastru anunțat
Cea mai dură concluzie a raportului sună așa: „Inundarea spațiilor subterane ale Salinei Praid a avut un caracter previzibil.” Cu alte cuvinte, nu vorbim despre un accident neașteptat, o fatalitate sau o catastrofă naturală imposibil de anticipat. Vorbim despre o tragedie anunțată pe care toată lumea a ales să o ignore.
Reprezentanții SNS au calificat constant riscul de inundare drept „nefiind un pericol iminent”. Au subevaluat sistematic pericolul, deși toate datele arătau contrariul. În loc să implementeze măsuri serioase de protecție pe termen lung, lucrări de amenajare din categoria investițiilor, s-au mulțumit cu „lucrări de întreținere cu efecte de scurtă durată” sau intervenții în regim de urgență când se strica ceva.
Banii existau, dar nu i-au folosit
Aici devine și mai frustrant. Între 2021 și 2024, SNS a avut bani pentru investiții. Mai mult, a avut aprobate cheltuieli de investiții „semnificativ peste valoarea investițiilor pe care le-a realizat”. În traducere: aveau buget, aveau aprobare, dar pur și simplu nu au cheltuit banii pe ce trebuia. Investițiile realizate la Salina Praid au fost „considerabil sub nivelul sursei de finanțare” și mai mici decât ceea ce fusese aprobat prin hotărâri de Guvern.
Din 2006 trebuia efectuată impermeabilizarea zonei minelor vechi pentru a reduce volumul de apă infiltrată în subteran. Un plan a fost elaborat chiar de SNS și refăcut în 2014. Lucrările nu s-au executat niciodată. Până în mai 2025, când apa a pătruns masiv în salină și a fost prea târziu. 19 ani de amânări.
Expertizele ignorate
În 2022, după niște evenimente care au ridicat semne de întrebare, a fost realizată o expertiză tehnică, iar recomandările erau clare.
Însă la SNS, măsurile propuse au fost calificate drept „inoportune în raport cu costurile” sau „lipsite de corelație cu alte amenajări”. În 2024 au spus că ar fi „necesar a fi efectuate”, dar au rămas la stadiul de deziderat.
În aprilie 2024, fenomenul de infiltrație s-a acutizat. Toată lumea și-a dat seama că e grav: SNS, autoritățile locale, ABA Mureș, Agenția pentru Arii Naturale Protejate. A fost activat vreun organism interministerial special pentru situații de genul ăsta? Nu. Deși există, nimeni nu l-a convocat.
Contractul semnat… după inundare
Cel mai absurd moment: pe 13 mai 2025, la 8 zile după ce apa a pătruns din nou în salină și după 6 zile de la declararea stării de alertă, SNS a semnat un contract pentru „eliminarea pe termen lung a infiltrațiilor din albia pârâului Corund în subteranul Salinei Praid”. Scopul contractului, eliminarea infiltrațiilor, „a devenit imposibil de realizat”, spune raportul, pentru că salina era deja inundată. E ca și cum ai chema pompierii după ce casa s-a făcut scrum.
ANAR a evaluat incomplet riscurile, concentrându-se doar pe riscul de inundație definit ca revărsare supraterană, ignorând alte forme de acțiune distructivă a apei, adică exact ceea ce s-a întâmplat la Praid.
Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Minier (ANRM) a avizat an de an programele de exploatare ale SNS „caracterizate de formalism”. Măsurile prezentate de SNS nu puteau fi comparate cu norme tehnice de referință pentru că… ANRM nu și-a făcut treaba să elaboreze aceste norme. Iar lipsa normelor tehnice a făcut imposibilă sancționarea SNS pentru inacțiune sau măsuri inadecvate.
Turismul fără autorizații
Bonus: activitățile de turism la salină se desfășurau fără aprobarea ANRM, deși obligația legală există din decembrie 2020. Taxa pentru utilizarea golurilor miniere nu a fost niciodată stabilită, deși obligația există din iunie 2024.
Ce urmează?
CCPM recomandă:
- Ministerului Economiei să analizeze revocarea administratorilor SNS și să atragă răspunderea civilă pentru prejudicii.
- Ministerului Mediului să reevalueze legislația privind managementul apelor.
- ANRM să întocmească normele tehnice care lipsesc și să evalueze cum au avizat programele SNS.
Salina Praid, o comoară naturală unică în România, unde mii de turiști veneau anual pentru tratamente și relaxare, este acum inundată. Echipamentele distruse, spațiile turistice sub apă, activitatea suspendată. Totul pentru că, timp de 20 de ani, autoritățile statului nu și-au făcut treaba. Iar raportul CCPM nu lasă loc de interpretări: nu a fost ghinion, nu a fost forță majoră, ci a fost incompetență, formalism și subevaluare criminală a riscului.
Întrebarea care rămâne: va fi cineva cu nume și prenume, nu la nivel de instituție, tras la răspundere pentru acest dezastru previzibil?