Expoziția de pictură, grafică și desen a DOINEI MIHĂILESCU pe care o propune GALERIA ART NOUVEAU a UNIUNII ARTISTILOR PLASTICI – TIRGU MURES ( vernisaj: 3 iulie 2018 , ora 18 ) vă prilejuiește pe parcursul lunii iulie întîlnirea cu un artist pe deplin format . Demersul artistei propune o încercare conștientă de a se integra în tradiție. „TĂCERILE MELE” dezvăluie începutul unei căutări spirituale ,izvorîtă din convingerea autoarei, că omenirii nu-i este cu putință să trăiască fără credință . Aproape întregul demers al autoarei ar putea fi așezat sub adagiul “ Cred Doamnei, ajută necredinței mele” . Doina Mihăilescu este convinsă că dacă dai la o parte credința , nu dai la o parte doar un corpus doctrinar și nici nu lași în urmă un peisaj curățat, unde omul apare drept ceea ce este, ci , dai la o parte puterea de a intui și de a percepe adevăruri înalte -adevăruri despre condiția omenească – adevăruri cu care, în absența credinței, nu ne putem confrunta . În tot demersul artistei se dezvăluie de fapt un “eu” care crede . Ea își pune credința în mîinile unei „tradiții” în care găsește consistența prin care reușește să treacă de la starea naturii la „subiectul” propriu-zis al credinței. „Tacerile mele”dezvăluie chipurile în care subiectul credinței i se oferă celui care i se dăruiește . Pentru artistă credința se înserează în sistemul virtuților în jurul cărora îsi edifică întregul discurs artistic . Astfel esteticul este înrădăcinat în religios , sufletul este eterizat și puritatea cuvintelor este sporită . Pictura , arta în general, este pentru artistă un act de apartenență , o aderare la un imaginar care îi îngăduie să livreze precizie, percepție și sinceritate , permițîndu-i să redescopere viziunea etică în mijlocul vieții moderne. Artista este cunoscută ca un pictor liturgic. Imaginarul care rezultă din abordările ei poartă marca artistului care își face singur canonul dar care își acordă totodată o mare și binecuvenita doză de libertate. Deasemeni , un deplin potențial de verticalitate se regăsește în lucrările de acum care îi îngăduie acel pelerinaj spiritual în căutarea „urmelor” care să favorizeze o exprimare creativă de sine într-un cod afectiv specific valorilor estetice ale modernității . Iată de ce , într-o lume dominată încă de „carnaval și de entropie” autorul propune o viziune în care ordinea spirituală e descoperită în cele mai simple ipostaze ale lumii. Pentru artistă frumusețea conține un element de iubire și, deasemeni, unul noetic.
Expoziția „TĂCERILE MELE” , un eseu de investigație estetică, poetică și teologică poate , fără prea mare efort , să se dezvăluie ca iconosferă care conține locuri creative deschise unei pluralități de interpretări . Timpul oamenilor, timpul istoriei și timpul lui Dumnezeu se întîlnesc într-un timp edificat care primește chip artistic inconfundabil .
Locul de primă importanță în edificarea viziunii autoarei este locul Icoanei de la care , pentru Doina Mihăilescu pornesc toate : idolatria și abolirea etică a tuturor imaginilor; răscumpărarea și eliberarea vizibilului de către modelul Cuvîntului Întrupat ; un infinit care se arată într-o formă finită fără a înceta să fie infinit, revelîndu-și astfel infinitatea în modul cel mai desăvîrșit .
Locul poetic al imnografiei pe care o compune autoarea , a iubirii de fapt , este, cu sprijinul limbajejor alegorice și simbolice care smulg cosmosul din neinteligibilitatea lui inițială, locul care redesenează contururile unei memorii care propune o întîlnire care este pregătită pentru a institui pe baza unui șir de analogii pozitive , un timp misterios al așteptării .
Metaforele Vii și profund iscoditoare de adevăr , ludice și jubilatorii, trebuie înțelese și dintr-o perspectivă mistică și ascetică pe care ți-o dă o privire simbolică prilejuită de feluritele modalități ale întîlnirii și contemplării . Privirile aruncate asupra suferinței , durerii , suferinței și iubirii se duc dincolo de imediatul lumii și poate chiar dincolo de frumusețea chemării . Ai sentimentul că te găsești în fața unui logician al intuitivului. Desenul este meridianul în jurul căruia de compune lumea imaginată ca icoană a unei ficțiuni adevărate . Tehnicile polisemice , stratificate constant, mișcările semantice din interiorul lucrărilor pun în evidență realități acroamatice dintre cele mai profunde .La un artist autentic esența și forma nu pot fi despărțite. Forma este esența devenită vizibilă iar esența este adîncimea formei.
De două decenii artista lucrează în atelier și expune constant lucrări care aparțin unor serii și cicluri care configurează ierarhii ale conținuturilor și ale formei care sunt : Stîlpnici , Iov , Maria Egipteanca, Pustia , Arca , Îngerul Învierii, Mormîntul Gol, Rugul Aprins , Omul pustiit etc. Acum ne invită să privim împreună cum deasupra omului se boltește spațiul sacru , suferința, durerea, credința și iubirea în același timp infinit.
Curatorul expoziției este criticul de artă Oliv Mircea .
Doina Mihăilescu trăiește și muncește la Timișoara .
Este profesor universitar doctor la Universitatea de Vest din Timișoara – Facultatea da Artă ; restaurator și autor de studii despre artele vizuale. Lucrează pe diferite șantiere de restaurare . Are calitatea de expert în evaluarea și restaurarea picturii pe lemn . A intreprins multe stagii de documentare în străinătate
Este protagonista a aproape patruzeci de expoziții personale în Romania și în Germania, Italia, Spania, Franța , Polonia , Ungaria, Iugoslavia , etc.
Este laureată, din 2016, a premiului pentru arta religioasă acordat de Uniunea Artiștilor Plastici din Romania.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.