Festivalul intercultural ”Proetnica” de la Sighișoara – care va avea a 17-a ediție în acest an, în perioada 21-25 august – a ajuns deja o tradiție pentru Sighișoara. Vă propunem în cele ce urmează un interviu cu omul care stă în spatele ideii celui mai mare festival al minorităților din țara noastră, Volker Reiter, realizat de Ela Giurgea.
Reporter: Ați crescut! Cum ați gândit acest festival la început, cum a fost, cum ați evoluat?
Volker Reiter: Da, în 1998, deci în mileniul trecut am emigrat în România și în anul 2000 am avut posibilitatea de a construi un centru educațional interetnic pentru tineret în Sighișoara, am obținut, am putut închiria un ansamblu de clădiri în Cetate, unde am făcut și un youth hostel. Atunci, pe vremuri, era festivalul medieval din Sighișoara foarte, foarte în vogă, veneau, pe vremuri, și 50-60.000 de oameni, din toată țara și din străinătate și atunci noi, după un festival medieval, am aut primul concurs de angajare și o întrebare – ipotetică – era ”Ce ați face dacă ar trebui să organizați un festival intercultural sau interetnic?”. Și de la întrebarea aceasta s-a născut și ideea ca realmente să organizăm un astfel de festival.
R: Cum l-ați gândit?
V. R.: Noi n-am venit aici să le zicem oamenilor ce au de făcut, dimpotrivă, noi întotdeauna am încercat să ascultăm oamenii ce doresc și noi să punem o bază organizatorică. Așadar, de la prima ediție am organizat 4 seminarii pregătitoare, la care am invitat reprezentanți ai minorităților naționale din România, au fost receptivi și de-a lungul anilor a crescut festivalul, până unde suntem acum – a devenit cunoscut în toată țara, până la urma urmei.
R. Este cel mai mare din țară. Ați avut vreun model în acest festival? Nu știu, din străinătate?
V. R.: Nu, nu. Este un produs original românesc, să zicem.
R: Și ce oferă acest produs original românesc?
V. R.: Ce oferă? Mulți îi spun acestui festival cultural ”festivalul minorităților”, dar este o abordare greșită, scopul nostru nu este neapărat să promovăm minoritățile naționale, ci să încercăm să promovăm pacea în societate. Deci acesta este scopul, pentru asta organizăm festivalul, să promovăm dialogul intercultural, să fie ceva normal să trăiești într-o societate împreună cu mai multe etnii, să vezi într-o altă etnie o îmbunătățire, o resursă a societății și nu un pericol, că ar vrea să-ți ia locul sau ceva de genul acesta.
R: Deci ideea ar fi să ne cunoaștem, până la urmă.
V. R.: Da, normal, să ne cunoaștem, să interacționăm și să creăm împreună viitorul, asta iar este… la minorități sau la etnii, foarte mulți văd adevărul în trecut, în obiceiuri, în portul popular. Pe mine personal nu mă încântă acest lucru, eu nu văd neapărat în trecut adevărul, ci în prezent și în viitor. Că, până la urma urmei, și dansurile populare, la vremea lor erau inovații, nu? Și acum nu mai putem schimba tradițiile? Nu. Deci Proetnica dorește să creeze tradiții noi.
R: Printre manfestări am văzut că nu aveți doar programul de la scenă, aveți manifestări științifice. Bănuiesc că tot în ideea aceasta, de cunoaștere.
V. R.: Da, noi încercăm să comunicăm pe mai multe niveluri și prin mai multe metode. Deci, normal – comunicare prin artă, prin dansuri, da, avem și părți interactive în fața scenei, foarte mult, parcă funcționează mai bine decât acele comunicări științifice, care nu sunt foarte atractive, sunt teoretice. Deci oamenii preferă aceste manifestări artistice pe scenă și această interacțiune.
R: Cum va fi ediția din anul acesta? De câțiva ani aveți și o secțiune pentru tineri, care reprezintă viitorul, nu?
V. R.: Foarte, foarte interesant că între spectatorii festivalului sunt foarte mulți vârstnici, ceea ce mă încântă, însă participanții sunt tineri, în mare parte din partea comunităților etnice din România. Ediția din anul acesta va fi una mai săracă un pic, din păcate, anul acesta un finanțator important al manifestării nu mai organizează deloc concursuri de proiecte, pentru proiecte culturale, așadar trebuie să ne descurcăm cu un pic mai puțini bani decât în anii precedenți, totuși, ne bazăm pe cei 600 de participanți, vom avea 1.000 de înnoptări, avem o secțiune nouă în cadrul festivalului, un salon literar, unde vrem să organizăm lansări de carte, expoziții de carte, în Turnul fierarilor, să vedem cum reacționează minoritățile. Și, normal, cum am zis, noi mai mult ne ocupăm de logistică, niște chestii mai tehnice, am făcut acum o aplicație pentru un formular de participare, am trimis acest link către toți partenerii, să vedem cum vor fi reacțiile și cum funcționează.
R: Vin toate minoritățile din România? Cele recunoscute?
V. R.: Acuma, nu cred că vor veni chiar toate, toate, toate, că sunt 20 la număr, cred că unii au pierdut și ei finanțarea de la stat, au puține fonduri, cum e cazul la tătari, alții în aceeași perioadă organizează evenimentele lor, cum de exemplu sunt cehii. Dar va veni marea majoritate din partea minorităților existente în România, da.
R: Privind așa, în urmă, scopul inițial – considerați că l-ați atins, l-ați depășit chiar?
V. R.: Mmm, după cum am zis la începutul interviului, ideea a fost să intervenim în societate și mie personal mi se pare că populația, cel puțin din Sighișoara, se bucură că există acest festival și îl așteaptă. Și a devenit ceva normal în Sighișoara să se întâlnească minoritățile acolo. Și dacă mă uit acum, unde mă duc, e cunoscut cumva acest festival: ”Da, am auzit, da!”. La început am crezut că se confundă cu medievalul (se referă la Festivalul medieval de la Sighișoara, n.r.), dar nu, este vorba de Proetnica. Sunt agenții de turism din străinătate care au făcut călătorii pe tema minorităților și pe tema festivalului, încet-încet festivalul devine internațional – și anul acesta vor participa sorabii. Am mai extins conceptul, am mai făcut cu partenerul nostru de nădejde, Asociația Divers din Târgu Mureș, un alt proiect, ”Academia interculturală”, unde cu câteva zile înainte de festival vin studenții din toată Europa și dezbat problemele minorităților și ale conviețuirii. Dar dacă m-ar fi întrebat cineva acum 18 ani dacă în 20 de ani cred că mă voi ocupa în continuare cu acest festival, cred că răspunsul nu era clar, chiar afirmativ.