În data de 21 aprilie 2012 Fundaţia Târnava Mică din Târnăveni a aniversat la Centrul Cultural Maghiar din localitate 100 de ani de la declararea statutului de oraş a localităţii Târnăveni. La eveniment au participat peste 100 de persoane interesate de istoria localităţii.
În data de 23 aprilie 1912, printr-o hotărâre regală, localitatea Dicsoszentmarton de atunci, îndeplinind criteriile a fost promovat oraş. Actul regal a fost citit în piaţa din faţa Primăriei în faţa a sute de oameni de către subprefectul de atunci.
Cele mai vechi dovezi datează din epoca neolitică (5500 – 2200 î.H.) şi se află la Muzeul Municipal din localitate: greutăţi pentru războaie de ţesut, fusarole, căni de lut în spiritul culturii Coţofeni, fragmente ceramice aparţinând culturii Petreşti, topoare de piatră, cuţite de silex, microlite.
Scurt istoric
După cucerirea Daciei de către romani, localitatea precum şi zona luncii Târnavei, au trăit, în perioada 106-271 d.H., o puternică influenţă a culturii superioare a cuceritorilor. Se presupune că în acea perioada, deasupra actualei fabrici de ceramică de la pădurea „Trei brazi”, ar fi existat un castru roman.
Prima atestare documentară a Târnăveniului datează din anul 1278, numele de început al localităţii Tychen Sent Marton găsindu-se pe un act de înstrăinare şi intrare în posesie a acestui domeniu, redactat de Capitlul din Alba Iulia în limba latină. Dezvoltarea economică a făcut ca în anul 1502, localitatea să fie menţionată ca târg-opidum. Între 1610 şi 1712, inclusiv după instaurarea stăpânirii habsburgice în Transilvania (1688), Târnăveniul devine sediul comitatului Târnava.
În anii Revoluţiei de la 1848-1849, Târnăveniul a făcut parte din Legiunea a III-a, Cetatea de Baltă (denumită şi ,,Marusiana” sau ,,Legiunea de câmpie”), spaţiu organizatoric militar al românilor delimitat, pe Târnava Mică, între Căpâlna de Jos şi Laslăul Românesc, iar pe Mureş, între Vidrasău şi Iernut. Prefectul legiunii a fost seminaristul de 24 de ani de la Blaj Vasile Moldovan (1824-1895), cel care îşi va petrece apoi la Boziaş ultimii 40 de ani de viaţă, ocupând diverse funcţii administrative.
Din anul 1876, localitatea devine capitala noului judeţ înfiinţat Târnava Mică. Sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea au fost decisive din punct de vedere edilitar pentru a marca traiectoria urbană a Târnăveniului. Astfel, în anul 1888 s-a realizat actualul Gimnaziu de Stat ,,Traian”; între 1889-1896 s-a construit sediul Prefecturii (actuala clădire a Colegiului Tehnic); între 1896-1897 s-a construit actualul Spital Municipal; în anul 1898 s-a dat în folosinţă calea ferată Blaj-Bahnea, ce trecea prin localitate; în anul 1900 s-a ridicat Cazinoul funcţionarilor de stat, actualul sediul al Pompierilor; în anul 1902, s-a ridicat clădirea Primăriei; între 1906-1908 s-a construit sediul Administraţiei financiare judeţene, actuala clădire a Şcolii de arte şi meserii ,,Constantin Brâncuşi”. Prin descoperirea în 1912, în apropiere, a gazului metan s-a dat localităţii şi o dezvoltare industrială, predominând industria chimică anorganică şi industria materialelor de construcţii. În aprilie 1912, Târnăveniul este ridicat la rang de oraş, iar în anul 1913 oraşul a fost iluminat cu gaz.
Între anii 1920-1926, localitatea va purta numele de Târnava-Sânmărtin, pentru ca apoi să revină la denumirea de Diciosânmărtin până în 3 mai 1941 (data publicării în Monitorul Oficial), când localitatea îşi schimbă numele devenind Târnăveni, denumire păstrată până în zilele noastre. După cel de al doilea Război mondial, într-o nouă reorganizare administrativă impusă de regimul comunist instaurat, în anul 1968, oraşul Târnăveni va aparţine judeţului Mureş, cu capitala de judeţ la Târgu Mureş. În anul 1998, localitatea este ridicată la rang de municipiu prin Legea nr. 205/1998.