În plin proces de admitere a absolvenților de liceu la facultăți, Ministerul Educației a luat decizia desființării unui număr de 183 de specializări de la diferite universități din țară. Decizia, spun oficialii ministerului, se aplică încă din acest an, adică anul universitar 2013-2014. Vor fi afectat 37 de universități din țară, unele dintre ele care au început deja înscrierile inclusiv pe specializările care urmează să fie desființate. De notat totuși, că niciuna din acestea nu este din județul Mureș, astfel că universitățile de la noi rămân neafectate de decizia Ministerului. Lista completă a specializărilor care urmează să fie eliminate o puteți accesa aici: Lista specializari eliminate.
Category: Stirile Punctul
Religia este arta de a-i prosti pe oameni cu scopul de a le abate gândurile de la răul pe care-l pricinuieşte în această lume puterea celor avuţi.
Religia, departe de a da moralei o bază sigură, naturală şi reală, nu i-a dat decât una care se clatină, ideală, imposibil de cunoscut. Ce să mai spun! Ea a corupt morala, iar canoanele sale au sfârşit prin a o dărâma.
Dacă mergem înapoi la începuturile lucrurilor, vom descoperi întotdeauna că ignoranţa şi teama au creat zeii; că imaginaţia, impresia şi înşelăciunea i-au ornat; că slăbiciunea îi venerează; că obişnuinţa îi tolerează; şi că tirania îi favorizează pentru a profita de orbirea oamenilor.
Oricine gândeşte serios la religie şi la morala ei supranaturală, oricine cântăreşte lucid toate calităţile şi lipsurile ei se va putea convinge că religia şi morala ei sunt dăunătoare omenirii şi, în orice caz, contrazic natura omului
Cu cât ne gândim mai mult la dogmele şi principiile religiei, cu atât ne convingem mai mult că singurul lor ţel constă în apărarea intereselor tiranilor şi clerului, în dauna intereselor societăţii.
Religia a fost totdeauna un sistem de conduită născocit de imaginaţie şi ignoranţă, pentru a face favorabile puterile necunoscute cărora se presupunea că le e supusă natura. Drept bază, i-a servit totdeauna o oarecare divinitate, pornită spre mânie şi care putea fi îmblânzită. Pe această noţiune puerilă şi absurdă preoţimea şi-a întemeiat drepturile, templele, altarele, bogăţiile, autoritatea, dogmele. Într-un cuvânt, pe aceste baze şubrede se sprijină toate sistemele religioase ale lumii.
Sfânta Scriptură şi naraţiunea lui Moise nu ar fi stârnit niciun fel de obiecţii dacă nu ar fi păcătuit la fiecare pas împotriva legilor fizicii şi a cunoştinţelor noastre de astronomie şi geometrie. A afirma contrariul şi a spune că Dumnezeu este liber să denatureze ştiinţa umană şi a face din ea o inepţie înseamnă a socoti că el găseşte satisfacţie în a-l înşela pe om, a-l menţine în ignoranţă, că nu doreşte niciun fel de progres al raţiunii umane, al cărei creator suntem obligaţi să-l considerăm pe el.
Dacă necunoaşterea naturii a dat naştere zeilor, cunoaşterea naturii e menită să-i distrugă. Pe măsură ce omul se instruieşte, forţele şi resursele sale cresc o dată cu luminile sale; ştiinţele, meseriile, meşteşugul îi dau ajutoare, experienţa îl linişteşte sau îi procură mijloacele de a rezista efectelor multor cauze care încetează să-l mai îngrijoreze din momentul în care le-a cunoscut. Într-un cuvânt, temerile sale se împrăştie pe măsură ce mintea sa se luminează. Omul instruit încetează de a mai fi superstiţios.
„ţara are nevoie de TINICHIGII şi OSPĂTARI”