Agricultura, șansa noastră bună

Nu cu mult timp în urmă scriam despre târgumureșeanul, inginer în tehnologia utilajelor agricole, Vasile Baciu, originar din satul mureșean Vaidacuta. Mai precis, relatam viața părintelui său, Ioan Baciu, unul dintre puținii supraviețuitori ai cumplitei păduri a spânzuraților, înrolat forțat de armata austro- ungară pe frontul Primului Război Mondial. Aici însă vom relata, de astă dată, despre moștenirea pe care fiul și- a însușit- o deplin de la tatăl său: dragostea de glie, materializată în munca cu perseverență a pământului, agricultura fiind străvechea îndeletnicire care, dacă o urmezi cu dragoste, îți asigură traiul în bunăstare.
„E timpul acum, poate mai mult ca niciodată, să ne amintim că avem o datorie pentru pământul natal, să îl facem roditor și să ne ridicăm din nou în fața celor care ne transformă neîncetat în consumatori de produse ale altora. Nu uit cum tatăl meu s- a întors de pe front, iar dorința oștenilor învingători era de a fi împroprieriți, pentru a putea asigura traiul familiilor lor, fără povara dărilor, fără a întinde mâna altora. Regele Ferdinand a împroprietărit țăranii, iar acest lucru le- a îmbelșugat în scurt timp gospodăriile, rănile războiului s-au închis pe măsură ce, traiul fiind mai îndestulat, familiile au devenit mai numeroase și noi generații au preluat de la părinți dragostea de a lucra pamântul. Eu am dorit să urmez studii superioare în domeniul agricol și așa am ajuns inginer în tehnologia utilajelor agricole, am activat la foste SMA- uri mureșene, fostele stațiuni pentru mecanizarea agriculturii, iar anii de pensie m- au prins la catredra Liceului Agricol din Târgu- Mureș. Dragostea de pământ, de munca la câmp, nu m- a mai părăsit însă din copilărie, iar în prezent am mai multe inovații care propun metode de ușurare a muncilor agricole, inovații cu care am participat și am fost premiat la multe manifestări, expoziții de profil. Dorința mea cea mai mare este ca românii să redobândească deplin un puternic simț al proprietății asupra pământului, sentiment destul de alterat în perioada regimului comunist, și să înțeleagă cât de importantă este agricultura pentru a nu mai sta în genunchi în fața producției de import. Un bun proprietar va fi negreșit un bun gospodar și, pas cu pas, țara noastră redevine suverană în domeniu și devine exportator și nu importator de produse agro- alimentare. Suntem încă mulți vârstnici care putem oferi din experiența noastră, astfel încât generațiile ce vin după noi să învețe să producă și să vândă în loc de a cheltui bani mulți pe alimente de calitate deseori îndoielnică. Nu e păcat, când ne amintim câte umilințe și dureri au îndurat străbunii noștri, începând cu iobagii răsculați de Horea, pentru a deveni stăpâni pe pământ, să stăm acum în sertar cu certificate de prorpietari de pământuri, dar prea puțini dintre noi valorifică terenurile moștenite?”
Privit din perspectiva istoriei, a dorinței înaintașilor de a fi adevărați stăpâni peste propria avere și a o chivernisi cu drag, cum ne propune interlocutorul nostru, Vasile Baciu, pare într- adevăr dureros să știm cum mari întinderi de pământ stau în zadar, „ca niște răni peste agricultura românească ce a fost de atâtea ori salvatoare și pentru noi, și pentru alte popoare”. Dacă în aceste zile, în starea de urgență a țării, vedem agricultori cu marfa perisabilă nevândută, este urmarea faptului că marile lanțuri preferă produse din import, achizioționate la prețuri scăzute, și a faptului că nu există o preocupare susținută pentru ca și producători autohtoni să- și poată distribui marfa constant, să nu ducă ei singuri și povara transportului și distribuției produselor până la consumatori, să nu rămână cu stocuri alterabile și încă multe altele trebuie făcute în mod organizat, pentru a trece peste bariera impusă nedrept de producția de import.
„Mai mulți agricultori autohotni pot deveni o forță economică ce nu va mai putea fi neglijată, iar statul va fi obligat să ofere un pachet legislativ cu prioritate pe agricultură și zootehnie. Iar drumurile cumpărătorilor trebuie inversate, mai întâi să cumpărăm din piețele agro- alimentare, să devenim cumpărătorii fideli ai producătorilor noștri și abia apoi, dacă mai este nevoie, să mergem la hipermarket. Dacă rămân cu stocuri și cu rafturile pline de verdețuri, toate hipermarketurile vor da înapoi, vor renunța de la sine la o bună parte din importurile de profil și va avea atunci de câștigat producătorul român. Iar noi ne vom hrăni mai sănătos și poate și cu costuri mai mici”.
Nu spunem noutăți, dar e motivant să asculți sfaturile celor care au cunoscut vremea câmpurilor roditoare. Cu toate că a depășit șapte decenii de viață, inginerul Vasile Baciu e preocupat mereu să valorifice terenurile personale din satul natal, iar inovațiile sale le dorește brevetate și valorificate. Sunt inovații utile și ingenioase, chiar dacă au la bază idei simple. Astfel, domnia sa a creat un transportor cu tăvălug, care pe orice fel de teren, chiar și cel mai abrupt, din zone montane, poate transporta ușor fie stropitorul, care astfel nu mai e o povară pe spatele agricultorului, fie uneltele de lucru, fie orice altceva necesar în munca ogorului.
O altă inovație este un utilaj pentru balotat și care stivuiește automat baloții de paie, fără nici un efort din partea agricultorului. Fără timpi de lucru pierduți, mecanismul asigură stivuirea baloților grei chiar la descărcarea lor, realizată în pantă încât să creeze de la sine stiva de păioase.
Pentru că are nepoți pe care i- a crescut și chiar a și scris un volum de literatură pentru copii, Vasile Baciu a conceput și o mașină electrică pentru copii, o mașină cu opt mișcări diferite, inclusiv de rotație, un alt mecanism- robot care poate fi adaptat cu succes în agricultură cu costuri mici, dar cu eficiență mare. Chiar și un mic tractor electric după modelul robotului său poate fi un mare scucces, fiindcă nu se mai fabrică tractoare de tonaj în ziua de azi, ci de mici dimensiuni, dar practice.
Muncind îți vin idei, încât același inginer a găsit și o soluție care, de mii de ani, din vremea lui Pitagora, a dat de gândit matematicienilor: cum să împarți un unghi drept în trei părți egale. Nu există calcule matematice pentru împărțitul în trei părți a unui unghi drept, dar Vasile Baciu a meșterit un dispozitiv special, cu echer, care știe să facă ce nu au putut face matematicienii atâta amar de timp, iar despre soluția mureșeanului s-a scris în gazetele matematice de curând.
Inovațiile prezentate mai sus au fost premiate la saloane de inovații, la Iași și Constanța, iar pentru ca ele să fie de folos, creatorul lor este gata de orice sacrificiu. A investit sume proprii în inovațiile sale dar nu regretă deloc, tot ce dorește este ca românii să redevină buni agronomi, iar munca să le fie mai ușoară. Micii producători nu au nevoie neapărată de combine agricole și alte mari utilaje, dar utilaje ușoare, automatizate și în plus accesibile la preț îi pot ajuta mult, aceste utilaje preluând mult din munca fizică a lucrătorului agricol.
Noi îi dorim să- și ducă gândul bun până la capăt, să aibă succes mai ales cu ceea ce nu mai depinde de domnia sa, ci de sprijinul acordat agriculturii și inovațiilor în agricultură, de către statul român. Referitor la perioada pe care o traversăm, „o agricultură dezvoltată asigură ușor și rezervele de stat, numai din resurse autohtone, lucru de mare preț în stare de urgență”.
Lia Vințeler