Am născut la Spitalul Județean Tîrgu-Mureș

Scriu acest editorial cu scopul de a demonta două mituri care s-au înrădăcinat în rândul populației, a târgumureșenilor: NVPC (nașterea vaginală post cezariană) și mita.

Povestea a început acum 2 ani, când am născut la Nova Vita primul meu copilaș, în condiții impecabile (Nova vita, fără să vreau să-i fac reclamă, este într-adevăr idealul unei mămici care urmează să nască). Din cauza unor complicații, medicii au fost nevoiți să recurgă la cezariană, și mereu am regretat nașterea naturală. Mi-am dorit ca următorul copilaș să fie născut natural din mai multe motive, atât creștinești, medicale, cât și psihologice.

După fix doi ani urma să vină pe lume al doilea copilaș și de aici au izbucnit o grămadă de gânduri și temeri.
Am ales să nasc la Spitalul Județean (și pentru că la un spital privat NVPC este mai greu acceptată), deși în oraș circulă fel de fel de mituri legate de această instituție, mituri pe care le-am auzit și eu și care mi-au creat multe, multe temeri, dintre acestea amintesc numai câteva: asistente șpăgare, condiții mizerabile, risc de infecții, băi murdare și mulți bani pe care trebuie să-i burdușești în buzunarul medicilor.

Am ajuns la Spitalul Județean Tîrgu-Mureș noaptea la 4, iar la intrarea din spate de la Urgențe m-a primit un domn care m-a îndrumat la camera numărul 4 mii și ceva. Mi-am făcut internarea, apoi o asistentă m-a dus în scaunul cu rotile până la etajul 9 (mi se făcuse rău), unde urma să nasc… La ora 12,25 a venit pe lume o fetiță de aproape 3 kilograme jumătate, născută natural.
Vreau să subliniez unele aspecte pe care ar trebuie să le luăm în considerare. Într-adevăr, condițiile de la Spitalul Județean nu se compară, din punctul de vedere al dotărilor simple (nu mă refer la aparatură, ci la paturi, camere …), cu cele de la un spital privat, dar personalul, începând de la îngrijitoare, asistente, medici, au fost de nota 10. Am fost monitorizată continuu de moașă, medic, asistente, în condițiile în care, în ciuda temerilor și a miturilor create, nu am dat nici un leu nimănui. Nu am plătit pe nimeni, nu am umblat cu plicuri sau alte lucruri și, cu toate acestea, comportamentul celor de la Spitalul Județean a fost impresionant. La câteva ore după ce am născut, împreună cu fetița, (conform procedurii) am fost transferată la etajul 8. Și aici, pe parcursul celor 4 zile de internare, comportamentul personalului a fost unul firesc. Asistente blânde și iubitoare de copii, medici neonatologi plini de răbdare dispuși să răspundă să oricăror întrebări lansate de proaspetele mămici pline de griji; iar medicul cu care am născut m-a monitorizat zilnic, deși nu-l cunoșteam și nu am ,,umblat” la el pe parcursul sarcinii și nu i-am dat nici șpagă.
Sunt însă și unele minusuri, dar acestea nu implică personalul. Am stat în cameră 3 mămici și 3 copilași, deci vă dați seama cât am putut dormi în cele 4 zile și, totuși, zic eu, am avut noroc pentru că erau multe camere în care erau înghesuite câte 6 mămici cu copii; apoi, deși îngrijitoarele fac curățenie nu sunt ele vinovate pentru lenjeriile, ustensilele, paturile vechi de secole, băile în care gresia și faianța ori dușurile nu au fost schimbate poate de zeci de ani și așa mai departe.
Iată că, fără mită (vă spun sincer că nu aveam nici un leu la mine), am născut la un Spital de stat în condiții normale, asistată de personal care s-a comportat firesc, fără să-mi dea de înțeles nicio clipă că ar aștepta ceva. Probabil problema nu vine de la medici și asistente și moașe, ci vine de la pacient, căruia i s-a înrădăcinat o mentalitate ce greu mai poate fi stârpită; spun asta deoarece am văzut și eu colege de cameră care au oferit cafele sau ciocolate și plicuri cu bani, deși nu era cazul, punând în situații penibile personalul.
Ar mai fi multe de spus, dar spațiul editorialistic nu îmi permite. Trag doar o singură concluzie: Schimbarea vine de la noi!

Cristina Vancea