Andi Moisescu și-a redescoperit DJ-ul interior la Targu Mures, la Awake. Acum are calendarul plin

Hai s-o lămuresc și pe-asta, căci am simțit puțină nedumerire în breaslă și e păcat. Chiar nu e cazul.

Am început să pun muzică în anii 80, pe casete, căci doar asta aveam la dispoziție atunci. Pickup am avut abia după 16 ani (Tesla, cu transmisie prin curea de cauciuc) și se-nțelege că primele discuri erau toate de la magazinul Muzica. Deci, tot cu casetele am scos-o la capăt.

Puneam pe unde apucam. În general la petreceri. În școală (am avut privilegiul ăsta la Liceul de Informatică, grație unui fost director minunat) sau pe la prieteni. Mi-aș fi dorit din tot sufletul să ajung într-o discotecă, dar toți cei cu care am vorbit mi-au spus că dacă nu am echipamentul meu, să-mi iau din start gândul. Oricât de mult mi-aș dori sau mi-ar plăcea. Cum n-aveam bani „nici să trec strada”, m-am împăcat repede cu gândul asta.

În primăvara lui 1990, am avut șansa să particip la un concurs de DJ, la primul post de radio independent de atunci, UniFun Radio. Am fost vreo 50, am dat teste de cultură generală și muzicală, după care o probă practică, pe echipamentul lui Doru Ilie, într-o discotecă, pe malul lacului Floreasca.

Am fost unul dintre cei 2 care au câștigat concursul și așa am ajuns să-mi văd visul cu ochii. Aveam în sfârșit ocazia să pun muzică.

Fiind proaspăt, am primit pentru început sloturile pe care nu le voia nimeni. De la miezul nopții, la 6 dimineața. Am avut astfel ocazia să ascult „basculante” de muzică nouă (pentru mine) și să descopăr „beat matching”-ul. Habar n-aveam că îi spunea așa, la vremea aia.

Auzisem pe o caseta înregistrată, la un radio din New York și am zis să încerc și eu să fac același lucru. Am luat-o pe bâjbâite, folosind aceeași melodie pe ambele playere, încercând să vânez „beat”-ul, ca să pot suprapune frumos piesele.

Cum nu prea aveam muzică pe vinil (nici măcar la radio pe vremea aia), într-o zi am încercat să fac același lucru folosind cele două magnetofoane Revox, din studio. Atunci am descoperit cel mai mare secret al mixajului. Numărătoarea de la 1 la 4 și timpul 1. A fost revoluție pentru mine.

Mi-am dat seama că pot face același lucru și pe pickup-uri. Aveam o singură problemă. Transmisia era pe bază de curea, iar dacă țineam discul cu mâna, o dată riscam să ard motorul și a doua oară, dacă nu se ardea, pleca foarte greu. Atunci mi-am dat seama că sub disc ar trebui sa pun ceva mai alunecos în locul cauciucului și am folosit două bucăți de pâslă, pe care le-am decupat cu foarfeca.

De-aici încolo, a început feeria. Am început să mixez absolut orice puteam mixa folosind „beat matching”-ul (aducând piesele la același tempo și suprapunând beat pe beat). Fostul meu coleg Liviu Zamora, cred că își aduce cel mai bine aminte. Într-o noapte, a luat și amendă, pentru că mixam la nesfârșit Pump up the jam, în urletele audienței (era un adevărat party în studio) până a venit șefa noastră de atunci Ligia Marin, cu ceva echipaj de poliție să ne potolească. Ceva îmi spune că nici Radu Pârlog, fostul director al radioului de atunci nu e străin de subiect.

Această abilitate, perfecționată noapte de noapte (după ora 3, când consideram eu că s-au culcat ascultătorii) m-a ajutat să mă fac remarcat, mai apoi, la un triplex (emisie comună pe toate cele 3 radiouri independente de atunci, UniFan, Contact și Nova 22). Așa am ajuns, un an mai târziu, să fiu selectat în echipa care a născut mai apoi postul de radio ProFM.

Am pus pauză DJ-ing-ului în toamna lui 1996, când am trecut din radio în televiziune. Și am fost convins că va rămâne doar o frumoasă amintire. Până în ziua în care prietenul meu de-o viață, Manos Damanakis (fost DJ și el, parte din echipa care a creat intial, ProFM) mi-a arătat că și-a luat un DJ controller. Se întâmpla prin 2017.

Nu știu ce mi-a venit, dar l-am rugat să mi-l împrumute o zi. O săptămâna mai târziu, eram din nou la butoane (pentru doar o oră) la o petrecere corporate, alături de DJ Spike (Razvan Ivanescu).

De-aici până la primul meu DJ controller n-a mai fost decât o chestiune de zile. Cum tot o chestiune de zile a fost până când Guido Janssens & Laura Coroianu (EMAGIC) m-au provocat să pun muzică la AWAKE. Și, uite așa, ceea ce părea doar o glumă a ajuns să mă întoarcă iar la marea pasiune din copilărie.

Dacă fac bine ceea ce fac, asta doar cei care au avut ocazia să mă audă cred că o pot spune cu adevărat. Pentru mine ar mai fi relevantă și părerea celor care m-au invitat (proprietari de cluburi sau organizatori) și bineînțeles a DJ-ilor cu care am avut onoarea să împart bucuria, la același pupitru.

În ce mă privește, n-am nicio ambiție, nu-mi doresc să iau locul nimănui, nu sunt producător muzical, nu compun muzică și nici nu mi-am propus să fac asta.

Pun doar muzică, din pură pasiune, promovez cu ocazia asta artiști (inclusiv DJs) și piese care cred că merită mai multă apreciere și încerc să fac oamenii să se simtă bine. Old school. Căci până și vârsta mă recomandă.