Oraşul s-a înfiinţat în partea sud-estică a ţinutului Trei Scaune, în de-alungul drumului ce leagă Braşovul de Moldova. Este, de fapt, centrul acestui ţinut cu o populaţie majoritară vorbitoare de limbă maghiară, care s-a format lângă traseul comercial şi militar ce începe în Oituz. La început era cunoscut sub numele de Torjavására. Prima dată a fost pomenită în documente în anul 1407 ,şi a fost ridicat la rang de oraş de către Sigismund de Luxemburg.
Târgu Secuiesc este pomenit ca oraş al diferitelor bresle; la sfârşitul secolului al XIX-lea era considerat centrul cultural şi spiritual al ţinutului Trei Scaune. Piaţa principală a oraşului s-a individualizat prin numeroasele străduţe ce toate duc spre ea. Datorită acestui fapt, şi nu numai, aşezământul are un puternic caracter individualizat, din această cauză centrul istoric şi împrejurimile acestuia sunt considerate monumente arhitecturale.
Cu mult timp în urmă, partea oraşului, care este acum piaţa centrală, a fost împărţită în mai multe „parcele” de către primii locuitori ai aşezământului, care au fost folosite ca standuri, unde proprietarii îşi expuneau mărfurile în timpul târgurilor. Potrivit legii moştenitorilor din codexul secuiesc, succesiunea a fost împărţită între toţi moştenitorii. În trecut, toate aceste curţi au purtat numele familiilor întemeietoare: Jancsó, Csiszár, Balogh, Szűcs, Kovács, Rácz. Începând din 1851, străinii au primit dreptul de a se stabili pe aceste domenii, din această cauză curţile au început să fie numerotate cu numere în loc de nume de familii. În zilele noastre există 71 de curţi care şi-au păstrat forma lor originală.
Aceste caracteristici arhitecturale au fost prezente în mai multe oraşe din Ardeal, dar în urma schimbărilor urbanistice ele s-au pierdut în timp.