Emoția care apare de fiecare dată în asemenea momente a fost percepută în mod diferit de elevii, părinții și profesorii prezenți la acest eveniment unic pentru fiecare.
Cincizeci de ani și mai bine pe care i-am petrecut în școala românească, hrănit cu entuziasmul fiecărui început, vrăjit de orizonturile necartografiate ale cunoașterii, măcinat de neîmpliniri, atunci când acestea au fost și legănat de succese, atunci când acestea au venit, îmi apar astăzi ca niște etape ale unei aventuri intelectuale. Nu leg această lungă inițiere doar de cunoștințele dobândite din cărți, ci și de experiențe existențiale, de întâlniri mai mari sau mai mici cu oameni și idei, de căutări fundamentale care m-au condus către înțelegerea că ceea ce numim destin nu este un traseu sortit de divinitate sau de hazard, ci o matrice pe care ne-o construim prin muncă, luptând cu propriile limite, învățând, realizându-ne vocația.
În mai bine de cincizeci de ani petrecuți în școala românească am înțeles că educația este cea mai importantă verigă dintr-un lanț cauzal care este viața în sine, o investiție ce ne fixează ireversibil valoarea și ne ajută să fim cu adevărat liberi.
Astăzi este un nou început pentru aproximativ trei milioane de elevi. Sunt tot atâtea destine care se făuresc în anii de școală, stabilind un curs al vieții pentru această generație și pentru cele ce vor urma. Iar o parte dintre aceste destine se vor forma la Liceul UMFST.
Succes tuturor elevilor și un an școlar cât mai bun!
E pluribus unum! Ab juventute ad sidera!
Leonard Azamfirei