Îmi amintesc că, pe vremuri, mă uitam la Dosarele X şi tot încercam să înţeleg ce vor să spună realizatorii serialului cu „Adevărul e dincolo de noi”, propoziţia de încheiere a fiecărui episod. Mi-am amintit de aceste câteva cuvinte încercând să pricep povestea aceasta atât de discret mediatizată a autostrăzilor din România. Mai ales acum în contextul întocmirii proiectului de buget pe anul viitor.
Astfel, din ce am citit până acum, în primul rând aş remarca faptul că miniştrii români ce se ocupă de infrastructură sunt puşi din nou pe improvizaţii, abătându-se de la ceea ce Uniunea Europeană a stabilit deja, şi anume cum a trasat coridorul patru pan-european prin ţara noastră. Astfel, Dan Şova, ministrul Marilor Proiecte, propune acum ca autostrada ce vine de la Nădlac pe la Sibiu să nu coboare pe la Piteşti, ci să meargă spre Braşov şi de acolo spre Constanţa.
De asemenea, a fost reactivat proiectul autostrăzii Braşov – Comarnic, ce urmează a fi realizat din fonduri private – în special –, proiect pentru care se duelează trei ofertanţi chiar în această lună.
Despre jumătate din biata Moldova nu se suflă nicio vorbuliţă că ar putea să fie vreodată traversată de vreo autostradă. Doar ministrul Transporturilor, Ramona Mănescu, a dat puţin cu subsemnata la câţiva politicieni moldoveni nemulţumiţi că proiectul de autostradă Ungheni – Iaşi – Tîrgu-Mureş nu e prea clar ce se va întâmpla cu el. Mănescu a scăldat-o elegant susţinând că studiul de fezabilitate nu era tocmai în regulă pentru că costurile per kilometru erau uriaşe – vreo 30 de milioane de euro, dacă ţin bine minte. Altfel spus, trebuie întocmit altul, în funcţie de acesta se va stabili dacă autostrada e rentabilă şi oportună, iar şansele ca în acest ciclu parlamentar să înceapă construcţia se aproprie de zero. Mai ales că pe traseul respectiv, Comisia Europeană a inclus în TEN-T o cale ferată ca fiind prioritară.
Nici Transilvania nu este mai favorizată. Intenţiile guvernamentale sunt de a finanţa tronsonul Borş – Suplacu de Barcău, adică aproape 70 de km, care să nu prea ducă nicăieri. Poate pe bihoreni şi sătmăreni spre Ungaria. Anunţul că acest tronson ar putea fi finanţat a venit după ce s-au învolburat spiritele preşedinţilor de consilii judeţene şi ale parlamentarilor din Regiunea Nord-Vest pentru că altfel, probabil, Ponta ne mai sărea un an din buget. În ritmul acesta de finanţare, speranţele că Autostrada Transilvania va fi gata în următorii cinci ani se apropie, de asemenea, de zero.
În aceste condiţii mă tot întreb de ce om tot finanţa un guvern, un parlament, nişte ministere ce îşi asigură deplasarea cât mai uşoară la staţiunile de pe Valea Prahovei şi de ce nu protestăm printr-o grevă fiscală împotriva acestor politicieni care ne cheltuiesc banii după bunul plac?
Ligia Voro