Azomureş, un important producător român de îngrăşăminte, a oprit producţia de amoniac și îngrăşăminte pentru luna decembrie, din cauza unui set de politici şi a lipsei de acţiune a autorităţilor, care afectează negativ marea industrie locală. Impactul negativ atât asupra industriei, cât și asupra agriculturii din România ridică îngrijorări cu privire la perspectivele pe termen lung, iar compania solicită autorităților să susțină industria de îngrăşăminte din România, recunoscută la nivel global pentru calitatea sa ridicată.
Josh Zacharias, directorul general al Azomureş, avertizează asupra unei crize care se profilează în agricultura şi industria românească, invocând presiunea asupra costurilor din cauza inflaţiei locale, practicile anticoncurenţiale și o viitoare taxă de 1% pe venituri. „Calculăm o reducere de 3% a profitabilităţii pentru fermierii din România datorită efectului multiplicator al achiziţiilor de inputuri, plus veniturile impozitate din vânzarea recoltelor. Este o tragedie ce se derulează cu încetinitorul”, a spus Josh Zacharias.
De la reluarea producţiei în octombrie, costurile cu gazele naturale au crescut cu aproape 40%, fără a avea legătură cu conflictul din Fâşia Gaza. În ciuda rezervelor ample de gaze din regiune, piața europeană a gazelor rămâne semnificativ mai scumpă decât alte părți industrializate ale lumii (de aproape 5 până la 10 ori mai mare). „Statul român are la dispoziție diverse pârghii de sprijin pentru marea industrie care decurg din propriile resurse energetice, ceea ce este o diferenţă cheie faţă de UE în general – dar din păcate nu le folosește. Drept urmare, chiar dacă celelalte ţări producătoare de gaze din lume construiesc noi fabrici de îngrăşăminte și alte state membre au pus în aplicare pachete de miliarde de euro în ultimii ani pentru a se asigura că industriile mari continuă activitatea de producţie, în România, Azomureş -ultima companie de acest gen – se luptă pentru a rămâne operaţională”, a subliniat Josh Zacharias.
Directorul general al Azomureş atrage atenția asupra diferenţelor mari ale preţurilor la îngrăşăminte din România faţă de restul Europei și avertizează că fermierii vor plăti în plus pentru inputurile lor, fără un producător local care să concureze cu importurile. În plus, compania trebuie să susțină și povara certificatelor de carbon impuse de UE producătorilor europeni, spre deosebire de concurenții din afara UE. „Lupt pentru a asigura peste 1.000 de locuri de muncă directe și alte 2.000 de locuri de muncă ce se bazează direct pe Azomureş pentru existenţa lor, şi asta înainte să luăm în considerare zecile de mii de fermieri care au contat pe îngrăşămintele Azomureş în ultimii 60 de ani”, a adăugat Josh Zacharias.
Azomureş se confruntă și cu alte provocări ce îşi au rădăcina în lipsa de acţiune a autorităţilor, printre care: subvenţiile pentru gaze în Bulgaria (România nu are o politică similară şi, ca urmare, importurile bulgare de îngrăşăminte în România sunt în creștere); supraoferta de gaze subvenţionate în România (în ciuda unui surplus semnificativ de gaze naturale tranzacţionate de Transgaz, gazul suplimentar nu nu este pus la dispoziția pieţei, deoarece marii producători nu au voie să realoce către consumatori industriali, precum Azomureş); fraudă fiscală la import și sancțiuni (în noiembrie, o navă cu 30.000 de tone de uree a intrat în portul Constanța cu documente false pentru a evita taxele şi sancţiunile și, până când autoritățile au descoperit situația, jumătate din transport a dispărut).
În ciuda faptului că a prezentat soluții concrete în numeroase ocazii, Azomureş nu a identificat încă vreo schimbare semnificativă sau sprijin pentru a redresa situaţia. „Lupta companiei are în vedere atât provocările pieței, cât şi lipsa de politici eficiente”, concluzionează Josh Zacharias, făcând un apel către autorităţi să creeze urgent un comitet strategic care să ia în discuţie securitatea input-urilor pentru agricultură, precum şi viitorul industriei agricole românești în general.
Biroul de Presă Azomureş