Sfârşitul de săptămână a fost marcat de un eveniment sportiv găzduit de Sala Apollo din capitală.
Intitulat Campionatul Ţărilor Europene la Lupte, evenimentul s-a desfăşurat în 18-19 noiembrie. Primele cinci ţări calificate la Campionatul European de la Riga – la lupte libere: Georgia, Rusia, Ucraina, Belarus şi Azerbaidjan – şi alte cinci la luptele greco-romane: Rusia, Armenia, Azerbaidjan, Turcia, Ucraina şi România, ca ţară organizatoare, s-au întrecut în cele opt categorii de greutate la cele trei ramuri de lupte. Cu această ocazie târgumureşeanul Ballai Alexandru a primit din partea preşedintelui Federaţiei Române de Lupte, Răzvan Pîrcălabu, o Diplomă de Excelenţă pentru Merite Deosebite Aduse la Dezvoltarea şi Promovarea Luptelor în România”. În pauza întrecerilor l-am descusut pe multiplul campion mondial, Ballai Alexandru. Iată ce am aflat:
Reporter: Vi se spune târgumureșeanul, dar de unde vă trageţi, domnule Ballai?
Ballai Alexandru: M-am născut în Târnăveni, judeţul Mureş. În 17 martie 1964.
Reporter: Cum de aţi ales luptele şi nu … fotbalul?
Ballai Alexandru: Mi-a plăcut sportul întotdeauna, dar am preferat luptele. La 14 ani, fiind forţos, m-am dus la Clubul Mureşul, vroiam să fac lupte, dar eram prea slab şi foarte înalt, aşa că m-au expediat. Peste trei luni m-am prezentat din nou. Atunci m-au primit şi se pare că nu le-a părut rău! În 1980 m-au legitimat la Clubul Steaua, iar din ’96-’97 sunt la Clubul Mureşul.
Reporter: Ce înălţime aveţi?
Ballai Alexandru: 1,92m şi 120 de kilograme.
Reporter: Ce vă atrage la această ramură sportivă?
Ballai Alexandru: Sportivitatea, fair-playul şi acel echilibru sufletesc ce-mi dau luptele în viaţă mă atrag la această ramură sportivă! Luptele au existat din cele mai vechi timpuri. Pentru procurarea hranei sau pentru apărarea vieţii, lupta corp la corp fiind singura armă a omului în confruntările uneori disproporţionate cu animalele sălbatice. Cu timpul, odată cu evoluţia omului, luptele pentru supravieţuire au devenit întreceri sub formă de luptă.
Reporter: Ce calităţi presupune un astfel de sport?
Ballai Alexandru: Forţă, seriozitate şi multă muncă. Pe parcursul luptei este greu de anticipat succesiunea situaţiilor şi viteza lor de desfăşurare. Nu e uşor pentru un sportiv să atace şi să se şi apere în acelaşi timp. Să ghicească gândurile adversarului, să nu-şi trădeze intenţiile, cu nervii încordaţi să-şi păstreze sângele rece, să ia decizii în fracţiuni de secundă, dar trebuie să fie capabil să prindă şi să analizeze informaţiile asupra arbitrului, asupra suprafeţei de luptă, a corpului adversarului şi asupra propriului corp, să nu cadă în criză de timp şi să fie consecvent în scopul strategic propus în timpul confruntării.
Reporter: Ce reprezintă luptele sportive?
Ballai Alexandru: Scopul suprem, nemodificat din antichitate este tuşul, respectiv trântirea la sol a oponentului. Scopul e atins dacă partenerul de întrecere este menţinut câteva secunde „pe spate”. Sunt reglementate toate acţiunile de trântire şi nu sunt permise loviturile, manevrele articulare dureroase care pot provoca leziuni.
Reporter: Pe ce criterii sunt încadraţi în categorii luptătorii?
Ballai Alexandru: Sunt opt categorii de greutate în funcţie de care sunt încadraţi sportivii. Categoria mea de exemplu, 98-130 de kilograme. Unora le e foarte grea lupta cu cântarul! Eu am noroc, sunt sub limita admisă!
Reporter: Cum vă menţineţi greutatea? Aveţi un regim?
Ballai Alexandru: Nu ţin regim. Mănânc pâine puţină sau deloc înainte de competiţii, carne albă, carne de vită fiartă, legume, piept de pui la grătar, carne de porc puţin. Trebuie să mănânc pentru că am nevoie de forţă!
Reporter: Cum vă antrenaţi?
Ballai Alexandru: Pentru o competiţie mai serioasă, un campionat, mă antrenez, de exemplu, din februarie pentru o competiţie ce are loc undeva în toamnă. Câte trei antrenamente pe zi. Alergări, sală, forţă. Pregătire tehnică. Am eu un plan de pregătire pe care îl respect de la A la Z. Pe care îl urmez cu încăpăţânare! Până acum nu am dat greş! În restul anului fac antrenamente de întreţinere. Simt nevoia să alerg, să mă plimb, să merg la munte, să văd altceva, să văd lume nouă. De luni deja merg la Platou la alergări. Fără asta n-aş putea trăi! Asta e viaţa mea!
Reporter: Nu vi se întâmplă să obosiţi, să nu aveţi chef?
Ballai Alexandru: Soţia mă ajută. Dacă eu nu am chef, mă ambiţionează! Alergăm împreună. Dacă ea nu are chef o îmbărbătez eu… Mă ajută şi foştii colegi.
Reporter: Înseamnă că nu e chiar uşor!
Ballai Alexandru: Nu-i uşor. E chiar greu, dar ne pregătim pentru că nu vrem să ne facem ţara de râs!
Reporter: Sunteţi multiplu campion mondial, de cinci ori vicecampion mondial. Ce simţiţi când ieşiţi învingător?
Ballai Alexandru: Pe moment nu realizez. E prea multă adrenalină. Abia peste o zi-două analizez ce a fost, cum a fost.
Reporter: Dar pe podium, ce senzaţie aveţi?
Ballai Alexandru: E un moment înălţător când se intonează imnul şi vezi înălţându-se drapelul ţării… îţi stoarce lacrimi… e foarte emoţionant!
Reporter: Ce sfaturi aţi da tinerilor care v-ar călca pe urme?
Ballai Alexandru: Nu neapărat lupte, dar să facă sport! Sportul e sănătos. Aduce acel echilibru psihic şi sufletesc de care ai nevoie în viaţă. Te face om!
Reporter: Se ştie că sponsorizaţi Clubul. Ajutaţi tinerii…
Ballai Alexandru: Până mai pot, cu ce pot ajut pentru că sunt ceea ce sunt datorită Clubului! Din păcate, foştii mei antrenori, din generaţia de aur, nu mai sunt printre noi, dar trăiesc prin noi.
Reporter: Ce urmează în programul de pregătire?
Ballai Alexandru: Treptat încep din nou pregătirile intense din februarie pentru Campionatul din Bulgaria, la Plovdiv.
Reporter: Vă mulţumesc şi vă doresc mult succes!
Ballai Alexandru: Eu vă mulţumesc!
A consemnat Erika MĂRGINEAN
