Banul public, presa şi subsemnatul

Ban public înseamnă cam tot ceea ce se adună în vistieria statului. Noi, ca societate, am ales acest sistem pentru că unele lucruri sunt mai eficiente dacă le facem în comun şi pentru toţi cetăţenii. Cel puţin aşa funcţionează lumea de câteva sute de ani. Astăzi, în habitatul nostru avem buget local, naţional şi european.

Proiectele politice puse în dezbatere, prin care ni se cere votul, reprezintă, în mare parte, modul în care un partid sau altul, un candidat sau altul, doreşte să cheltuiască acest ban public. Banul public, în general, se întoarce către societate prin investiţii, dar şi prin cheltuielile aparatului propriu al statului. Plătim oameni care deservesc diferite servicii publice, fie că vorbim despre profesori, fie de doctori, angajați din sistemul judiciar ș.a.m.d. Banii publici ajung la cetăţeni, societăţi comerciale, în mod direct sau indirect. Banul public trebuie cheltuit corect, în limita şi perimetrul unor legi. Nu doar furtul poate reprezenta un derapaj, ci şi o anumită risipă sau greşeli ale celor care sunt ordonatori de credite. De exemplu, dacă se asfaltează o şosea cu un strat de 4 centimetri, ştiind că dacă se aplică un covor asfaltic de 5 centimetri va ţine de trei ori mai mult, consider că lipsa de profesionalism poate duce la risipa de bani publici.

Iliescu nu cred că a furat, dar viziunea lui asupra societăţii şi aplicarea ei au dus la dezastru.

Viziunea asupra banului public trebuie să fie mereu într-o dezbatere şi analiză pentru că nimeni nu este atotştiutor. În rest, există destule instituţii ale statului care supervizează acest aspect, cea mai elocventă fiind Curtea de Conturi.

 

Presa şi banul public

 

De cele mai multe ori, un ziar, ca formă de administrare, este un S.R.L. şi se supune aceloraşi reguli ca şi alte firme.

Pe de altă parte, alături de ziarişti, este şi o entitate publică. Este şi un liant între societate şi instituţiile statului în cazul de faţă. Poate de aceea, legiuitorul obligă la publicarea anumitor informaţii de interes public în aceste instituţii media/S.R.L.-uri. Câteva exemple: cod procedură civilă/executări silite, obligativitatea la dosarul care se întocmeşte la Agenţia pentru Protecția Mediului ca anumite informaţii să fie publicate în presă, inclusiv de autorităţi publice.

De asemenea, majoritatea proiectelor europene, care sunt finanțate din bani publici, obligă la publicarea anumitor anunţuri, inclusiv la promovarea proiectului. Și vorbim de UE, adică de o entitate care înglobează şi „ţări ca afară”.

Ca o paranteză, am văzut că Zilele comunei Acăţari, aflate la a XVII-a ediţie, au obţinut cofinanţare prin programul european „Europa pentru Cetăţeni”. Am studiat problema şi am aflat că se co-finanţează „la greu” (prin programe europene) târguri şi bâlciuri prin toată Europa, organizate de administraţiile locale.

Legea administraţiei publice locale, la art. 40, pct. 6, spune în felul următor: Ordinea de zi a şedinţei Consiliului local se aduce la cunoştinţa locuitorilor comunei sau ai oraşului prin MASS-MEDIA sau prin orice alte mijloace de publicitate. Deci, legea nu obligă, dar totuşi, legiuitorul a prevăzut clar rolul mass-media.

E foarte importantă următoarea observaţie: legiuitorul nu obligă, dar nici nu interzice, chiar acceptă textual acest rol şi lasă decizia la latitudinea celor care conduc instituţiile statului, care conform legii pot publica anunţuri contra cost în mass-media. Acest buget, poate greşit spus de comunicare, este dezbătut şi votat democratic şi de deliberativul local, respectiv consiliul local/judeţean. Aş mai sublinia despre lege că, aşa cum ne place multora să spunem, există acel „în litera, dar şi în spiritul legii”.

 

Contractele şi sumele

 

Voi face referire la contractele din 2017 (ale săptămânalului Punctul) pentru că cele din 2016 le-a publicat deja Dan Maşca şi îi mulţumim pentru efortul depus. Ne onorează şi ne obligă în acelaşi timp să publicăm şi noi contractele membrilor POL, chiar dacă noi suntem de acord cu prestările de servicii făcute de ei către diferite instituţii publice.

Anul acesta, Primăria Tîrgu Mureş încă nu a organizat licitaţie pentru bugetul de comunicare, cu toate că anul intră cu repeziciune în trimestrul trei. Deci 0 lei.

La Consiliul Judeţean am câştigat licitaţia pe un singur lot, cel de săptămânal. Pe lotul de on-line nu am participat. Am considerat că alţii sunt mai buni la acest capitol şi noi mai avem de construit, deşi ne calificam conform cerinţelor din caietul de sarcini. Primul contract consecvent a fost semnat în 18.01.2016 şi s-a încheiat în 19.07.2016. S-au facturat 11.400 de lei. Adică o medie de 1.600 de lei lunar.

O agenţie de publicitate, care a câştigat în aprilie licitaţia pe bugetul de comunicare la Aquaserv, ne-a cerut anunţuri în valoare de 3.500 de lei. Încă nu ni s-a achitat niciun leu. Cu excepţia Primăriei Luduş, anul acesta încă nu s-a semnat niciun contract cu Primăriile oraşelor din judeţ. La Sighişoara s-a retrimis contractul semnat din partea noastră, în urma adjudecării unei licitaţii cu un buget maxim estimat de 14.000 de lei. Despre comune nu poate fi vorba.

 

Acuzele

 

Evident că ne referim la cei din POL. Dan Maşca, pe la începuturi, era de părere că presa nu ar trebui să primească niciun leu de la instituţiile publice. Motivul: pentru că în acest fel ni se cumpără tăcerea.

Mai apoi, am fost acuzaţi că „sifonăm” banul public şi că noi am fi cauza pentru care în spitale nu există penicilină. A ajuns să ne spună că, de fapt, n-ar trebui să „luăm bani publici” pentru că nu avem audienţa necesară pe site. Subliniez că punctul.ro nu are contract cu nicio instituţie publică! Răutatea voită, şi nicidecum eronată, n-o mai punem în discuţie.

Atunci când vine vorba despre membrii POL, în speţă de Radu Bălaş, Maşca ne-a explicat că banul public e doar acolo unde un consilier local s-ar putea afla în incompatibilitate. Redau textul: „Ce, Radu nu a vândut nimic către Primărie de când este consilier local”. Din acest comentariu se poate înţelege că noi am fi în incompatibilitate, dar şi că se pot vinde produse, de altfel foarte reuşite, de către membrii POL, tuturor instituţiilor publice, cu excepţia administraţiei locale târgumureşene. Deci, până la urmă cum este bine?

O altă opinie a celor din POL este că banii publici ar trebui acordaţi presei pentru publicarea informaţiilor de interes public şi nu pentru imaginea conducătorilor, tăietori de panglici. Cu această opinie sunt şi eu de acord. Da, trebuie să ne educăm aleşii în acest sens. Dar, este un articol de imagine dacă, odată la trei luni, alesul urbei vine către cetăţeni cu o scrisoare în care poate ne spune şi ceva util? E de discutat, cred. Deci, o parte din POL, poate platforma tradiţională sau „POL popular”, e de acord să se aloce fonduri presei.

O a treia opinie a celor din POL a fost legată strict de Primărie. Mi s-a spus că presa ar trebui să primească comenzi şi bani prin atribuire directă, nu prin „sifonatorul de Cătană”. Ce să zic, eu aşa ştiam că legea, după un anumit cuantum, obligă autoritatea locală să organizeze licitaţie.

Na, amu’, cum să fie, ca să fie bine şi să nu fie rău?

Încerc o „iexplicaţie”, sper să fie de bun augur.

În primul rând, eu consider că noi, presa, nu avem nicio obligaţie să publicăm oareşce despre vreo instituţie publică, persoană publică. Doar printr-un contract pe care, desigur, părţile îl acceptă. Banul public poate duce la o independenţă mult mai mare asupra unei publicaţii decât dacă ar fi finanţată de un singur privat. Presa mainstream are, în general, astfel de finanţatori, cu mari interese în zona puterii. Şi vedem clar cum se poziţionează în alegeri (şi nu numai) sau faţă de un scandal sau altul. De ce e atât e rău să se finanţeze „Rise Project” din mulţi bani publici (sunt finanţaţi din fonduri europene, ambasade ale mai multor state etc.)? Sigur, este imperios necesar un criteriu clar şi fără a se aplica dubla măsură.

În presa locală, consider că Punctul, Zi de Zi, Radio GaGa (în GaGa nu este doar Frunda acţionar, ci este un radio care trăieşte şi se susţine din publicitate) şi mediatica.ro sunt cei mai independenţi, cu excepţia instituţiilor media publice, unde ar fi mult de discutat. Chiar şi faptul că se fac cele mai bune reportaje, anchete, dezbateri.

La Zi de Zi am constatat un singur derapaj major: articolele care-l vizau pe fostul preşedinte al Consiliului Județean, Ciprian Dobre. Dar, la câte anchete a publicat Grama, cred că i se poate ierta. Aceste produse media au fost construite de ziarişti şi s-au susţinut din publicitate. În rest, avem aşa:

1. TTM, finanţat de Ionuţ Şandru, PSD
2. Știi Tv, finanţat de Marius Cătană, multă vreme un apropiat al conducerii Primăriei
3. Antena 1, Marian Cornaciu
4. Erdélyi TV, fonduri publice din România şi Ungaria, coordonate prin UDMR
5. Hírlap şi Székelyhon, fonduri publice din Ungaria coordonate de FIDESZ
6. Központ, familia Benedek
7. Anonimii de la ardealnews.ro, Dan Maşca, preşedinte POL
8. Radio Son, Petru Başa, fost senator PDL

Cuvântul şi Nepujsag vin din alte epoci, au mulţi acţionari, au fost sprijiniţi prin aplicarea dublei măsuri (ex. spaţii generoase pentru care ani de zile nu s-a perceput chirii). Au fost ale statului, s-au privatizat şi sunt pe o piaţă liberă şi concurenţială cu toată infrastructura gata construită.

 

De ce n-am mai scris?

 

Se spune că, de o vreme, presa locală nu prea scrie mai nimic. Cred că se face referire la anchete şi criticarea puterii. Există un adevăr în treaba aceasta cu toate că, în ultimii ani, în presa locală am citit cele mai bune analize din ultimii 20 de ani. Presa locală târgumureşeană a luat premii serioase la nivel naţional. Într-adevăr, nu şi anchete. În primul rând, voi explica de ce nu am mai scris eu. Simplu. Am considerat că un proprietar de ziar are alte relaţii cu mediul de afaceri şi cel instituţional. Poate că am greşit. De asemenea, mi-am canalizat energiile şi spre alte activităţi, mult mai „productive” financiar. Ziariştii care au venit după noi, cu toate că au fost necenzuraţi (aştept să mi se reproşeze de către un fost sau actual coleg că nu l-am lăsat să scrie ce vrea dacă materialul respectiv a fost documentat), nu au prea scris anchete. De ce? Probabil pentru că nu e aşa simplu să-ţi construieşti surse de încredere, să înţelegi ce este o factură, să stai zilnic ore întregi prin tribunale, secții de poliţie etc. şi, mai ales, nopţi prin redacţie. Mai mult, să-ţi asumi rolul de ameninţat şi hărţuit prin „justiţie”. Apropo, ştiţi că procurorul care a instrumentat dosarul Gazeta a fost exclus din Ministerul Public pentru acte de corupţie, denaturări de dosare?

Avem şi noi o vină? Sigur că da! Avem cu toţii vreo vină că lucrurile nu merg şnur? Eu cred că da! Cine, cât şi la ce nivel s-a implicat ca lucrurile să meargă mai bine? Cine şi cât a stat cu capul în nisip? Sunt întrebări pentru a reflecta în amurg.

Solicit un punct de vedere oficial, semnat măcar de către membrii fondatori ai POL, despre cum văd ei finanţarea presei din bani publici ca să ştim şi noi o treabă. Sau se amestecă ideile voit şi se construiesc nişte produse numa’ bune de „sifonat” bani publici? Om trăi şi om vedea.

Eu mi-am exprimat un punct de vedere, sunt în stare să le ascult şi pe ale altora şi, dacă au dreptate, chiar să le însuşesc. Voi sta la dispoziţie şi cu alte explicaţii pe această temă pentru că nu mi-e teamă nici de transparenţă şi nici de schimb de idei. Orice injurii, atacuri nefondate vor trebui dovedite de acum în instanţă.

P.S. Cică anonimii lui Maşca sunt viitorul. Se cumpără like-uri, se face audienţă. Cu ce? Cu nimic de substanţă. Eu pe acest portal n-am citit nicio anchetă serioasă. Nici măcar o analiză. Singurele informaţii sunt câteva fotocopii din Primărie. Audienţa şi cifrele nu înseamnă tot. Dacă da, înseamnă că eu nu vreau să fac parte din lumea aceea.

 

Marius Libeg