An de an observ cum străzile târgumureşene devin tot mai gri, iar culori precum verde, roz, alb, roşu, galben dispar înghiţite de asfalt şi pavele. În loc apar nişte crenguţe care nu sunt decât nişte pete de culoare pe care le observi doar dacă priveşti cu atenţie. E un mod simplist de a descrie efectele acestor campanii anuale de aşa-zisă toaletare a arborilor. În fapt, nişte barbare tăieri fără o justificare silvică. Consider că ţapinarii de pe Valea Gurghiului sau Valea Mureşului sunt mai pregătiţi în acest domeniu decât angajaţii care „execută” programul de tăieri de arbori, netrecut prin comisia de specialitate şi nici prin Consiliul Local.
Aş înţelege dacă aceste campanii de tăieri de arbori s-ar fi făcut astfel: plantezi arbori tineri, timp în care laşi copacul bătrân să trăiască în continuare, curăţându-l doar de ramurile bolnave, iar apoi, când arborii tineri au devenit maturi, tai, dacă e neapărată nevoie din cauză de boală, dublată de pericol pentru târgumureşeni, arborii bătrâni. Altfel rămân la părerea mea că ceea ce se întâmplă este o barbarie verde.
Din păcate, edilii târgumureşeni văd lucrurile exact pe dos şi nu se sfiesc să ne o arate săptămână de săptămână. Dorin Florea consideră că această problemă nu este o prioritate. Probabil că atunci când locuieşti la Platoul Corneşti, în pădure, nu este o prioritate. Atunci când înghiţi poluarea din oraş – maşini multe, companii ce fac producţie poluantă, praful nemăturat şi nespălat de pe străzi de către angajaţii companiei de salubritate căreia îi plăteşti mulţi bani, copacii te-ar salva. Înţeleg că nu e nu ştiu ce prioritate că tăiem copaci de 100 de ani şi plantăm unii tineri care vor reduce poluarea peste vreo 20-30 de ani când unii dintre noi vor avea deja nepoţi şi vor fi murit prin clinicile mureşene sau pe acasă de cancer din cauza poluării şi altor factori asociaţi cu lipsa spaţiilor verzi.
Alţii am văzut că o dau pe politică şi spun şi chiar scriu că ar fi un război între edil şi fostul ministru al Mediului, deputatul Borbély László. Mă doare în cot de politică şi de războaie. Nu trebuie să vină un fost ministru ca să văd singură că se plantează, dar voi beneficia de aer mai curat peste 20 de ani, cel mai devreme.
Iar în concluzie pe mine nu mă încălzeşte cu nimic, spre exemplu, bătălia pentru capitala regională dacă în oraşul meu – capitală sau nu – voi trăi într-un mediu din ce în ce mai poluat pentru că aşa vor muşchii celor care se luptă prin ziare, plătind media ca să tacă, pentru tot felul de priorităţi şi uitând de cele care să nu mă omoare cu zile.
Ligia Voro
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.