Tehnicianul Ladislau Boloni a declarat, miercuri, într-o conferinţă de presă, că şi-a dorit să devină selecţionerul României, dar s-a lovit de probleme ilogice. El a spus că şi-a dat seama că obiectivul principal din contract, calificarea la Campionatul European, intra pe plan secund.
„În cariera mea de antrenor şi jucător am semnat multe contracte. Am stat de vorbă cu mulţi oameni care aparţineau elitei fotbalului european, dar niciodată nu m-am izbit de atâtea probleme. Pentru mine, ilogice. Atâtea probleme care poate pentru dumneavoastră erau minore. Eu aşa simţeam, că aceste mici probleme care se adăugau, mă deranjau atât de mult încât simţeam că va fi greu să dai totul. Ca să reuşeşti, trebuie să dai 150% din timp. Eu aşa cred, că lipsa acestei logici, pur şi simplu, mă împiedica să fac pasul înainte. Atunci au început negocierile. Eu nu am semnat niciodată un contract la care să nu cunosc data sfârşitului. Mă interesa foarte mult calificarea la Campionatul European. Dar dacă ai acest obiectiv, pentru care nu ai foarte mult timp, dar aveam „fentele” mele şi îmi dădeam seama că obiectivul principal este pe plan secundar. M-a pus pe gânduri şi nu ascund faptul că la un moment dat discuţiile purtate au fost deschise, interesante. Simţeam că mă vreau, dar după aceste dificultăţi de care mă loveam în planul meu, se formula aceeaşi frază cu semnul întrebării. Spuneam, aceşti oameni mă vreau…apoi îmi spuneam: Aceşti oameni mă vreau? Cred că durata negocierilor a deranjat pe toată lumea. Faptul că şi acum sunt prezent la Bucureşti, nu am părăsit România deloc, am fost prezent pentru discuţii, care au durat mult timp. Partea financiară a contractului sau durata contractului…mă feresc de diferite influenţe, am încercat şi am reuşit foarte bine să mă ţin departe de mas-media, nu voiam să fiu tulburat. Partea financiară nu a constituit niciodată o problemă, nu a fost o piedică. Supărat nu sunt, dar trist da. Plec puţin trist, visam altceva”, a declarat Boloni, într-o conferinţă de presă.
Boloni a afirmat că a trecut prin zile tensionate. „În viaţa mea nu am avut zile aşa de tensionate, aşa de grele de suportat, ca în ultimele două săptămâni petrecute la Târgu Mureş. Eu doream să ajung la o îneţelegere, poate şi ei, dar ne împiedicam tot timpul de acest obiectiv intermediar. Ei aveau din patru şanse 3 să mă înlocuiască. Contractul a fost până la finalul Euro-2024, adică la 24 iunie.Şi apoi să văd dacă ce? Dacă suntem la baraj sau nu suntem? Dacă nu sunt dat afară până în 22 septembrie pentru Liga Naţiunilor? Eu nu ştiam până când semnez. Obiectivul este participarea la CE, dar apoi? Eu întâlnesc naţionala de 3 ori. Credeam că obiectivul principal rămâne principal şi nu secundar, să mă pună în situaţie dificilă. În Liga Naţiunilor poţi termina pe unul dintre primele patru locuri, poţi câştiga, poţi fi al doilea, dar şi al patrulea. Astăzi, naţionala României poate fi şi prima, dar şi a patra. Or contractul spunea că dacă nu câştig pot fi demis, iar eu nu accept aşa ceva. Apoi s-au făcut propuneri din partea mea, din care câştigam nu bani, ci timp pentru a da importanţă obiectivului principal. Prin negocieri am ajuns la locul 1-2 în Liga Naţiunilor, problema era că eu voiam să mă folosesc de această competiţie pentru a pregăti naţionala pentru preliminariile CE. Prima propunere a mea de a şterge Liga Naţiunilor a fost respinsă. Apoi, ca bani, după cinci luni puteam fi demis, dar fără bani. Nu putem ţine un antrenor care pierde, avem alte obiective, aşa mi s-a spus, dar acest tratament m-a deranjat. Atunci de ce dracu mă cauţi pe mine? Am zis că dacă tu mă dai afară şi eu pot pleca atunci când vreau, dar normal că nu au fost de acord. Am zis să facem prima parte a contractului şi apoi a doua, pot fi şi alte probleme, poţi fi primul, dar să ai conflicte, mereu ai conflict într-un grup de 30, când e bine, cei care vociferează tac, când sunt probleme, corul vociferărilor e mai mare. Poate fi o problemă de familie, de sănătate, aşa că trebuia să avem ambele părţi dreptul să renunţăm. Două-trei ore s-a acceptat treaba asta, apoi s-au răzgândit. Dacă semnezi un contract, cu partea a doua care înseamnă x în lei, atunci nu îl mai schimbi. Nu sunt convins că în septembrie ar fi venit cineva să mă fure, am şi eu o vârstă”.
Boloni a afirmat că nu este de acord cu cei care spun că FRF şi-a făcut imagine pe seama lui. „Simţeam miza, simţeam când vorbeam cu Burleanu, un tânăr educat, că mă vrea, dar apoi reieşea că nu acoperea cuvintele sale. Dacă mă vrei într-adevăr, mă laşi să muncesc. Cuvintele spuneau una, dar contractul spunea altceva”.
„Îl voiam secund pe Adrian Ursea de la OGC Nice, a fost la mine, mi-a plăcut discuţia cu el, stilul de a vedea lucrurile. Putea fi unul care vine cu aceleaşi exigenţe occidentale din Franţa sau Elveţia, mai pretenţioase ca în România, şi am fi fost pe aceeaşi lungime de undă. Mi s-a spus că ar fi fost nevoie de oameni care cunosc mai bine fotbalul românesc. Am optat pentru Liviu Ciobotariu, pe care îl apreciez foarte mult. M-a ajutat într-un moment foarte greu şi Emil Săndoi. Amândoi cred că era prea mult, apoi am avut o idee pe care nu am dezvoltat-o niciodată. Sper că nu-l jignesc pe Adrian Mutu de care auzeam că ar fi în cărţi. Germania lucra cu această idee că pregăteau viitorul selecţioner şi mâ gândeam să-l luăm aşa, să pregătim pe cineva”, a adăugat tehnicianul.
El a vorbit şi despre diferenţa de negocieri dintre perioada în care preşedinte al FRF era Mircea Sandu şi acum cu Răzvan Burleanu: „Mircea Sandu era coleg de cameră la naţionala de juniori, era alt tip de om, fotbalist, mai puţin teoretician, relaţiile mele cu el erau mult mai strânse decât cu Burleanu. Plecarea mea atunci (n.r. în 2001), pentru care am suferit destul de mult sentimental, era tot cam ca aici, cu Liga Naţiunilor. La un moment dat poţi avea probleme cu ideile conducerii şi au fost câteva atunci. Era vorba de revenirea cuiva cu care nu eram de acord. Nu, nu era femeia de serviciu. Eu am nevoie de siguranţă, prefer să joc şah decât poker. Prefer siguranţa şi putea veni din partea FRF, dar doar după CM. A fost o problemă şi personală, pentru că soţia mea nu a putut veni aici. Toate acestea şi prezenţa unui club european interesant, au dus la plecarea mea. Nu am plecat gratis, am ajuns la FIFA, am plătit, am fost pedepsit”
Boloni a mai spus că se mai gândeşte dacă va accepta o altă ofertă din fotbalul românesc. „Dacă nu aş fi vrut să vin la naţională, nu aş fi fost aici. Practic mă urcam în ultimul tren. Cred că afirmaţiile din partea oricui, inclusiv a Oracolului fotbalului românesc (n.r. – Dumitru Dragomir), că aş pleca imediat la o ofertă, nu sunt bune. M-aş mai gândi şi aş analiza dacă aş mai primi o ofertă de la o echipă din fotbalul românesc. România e ţara mea, eu am buletin românesc. La Târgu Mureş îmi regăsesc originile imediat, în două ore sunt în centru şi mă duc la biserica mea, imediat sunt acasă.”
În opinia fostului selecţioner, politica sportivă românească este greşită: „Echipa naţională a României poate face azi un meci deosebit de bun, iar apoi să clacheze. Ne inflamăm că batem pe Luxemburg cu 3-0, eu văd nivelul mai înalt. Eu cunosc mirosul vestiarului din Occident, cam văd ce trebuie să le spun lui X şi Y, ce eşti şi ce nu eşti, ce ai putea deveni. Văd calităţile unora. Eu mereu am căutat o singură calitate, dar aia să fie de nivel internaţional. Astăzi, în echipa naţională, în fotbalul românesc, nu găseşti un jucător talentat sau cel puţin după aprecierile mele, care pot fi şi greşite. Ultimii jucători de anvergură internaţională au fost Cristi Chivu şi Adi Mutu. Asta a fost acum 15 ani. Pentru mine nu este o problemă să lucrez cu ei, eu ştiu ce trebuie să facă Răzvan Marin ca să nu plece de la Ajax Amsterdam, eu am avut norocul să dau de jucători buni şi să-i simt. Problema este că jucătorii sunt mai puţin vinovaţi. Cine îi antrenează? Cine ridică ştacheta? Ce fel de aer au respirat aceşti oameni? Dar cei care îi învaţă? Că responsabilutatea cade pe noi, cum îi educăm, aşa se comportă. Trebuie să cauţi şi să găseşti soluţii. Cred că politica sportivă românească este greşită”.
„Eu am cerut ca recompensa primită să fie mai aproape de Daum decât cea primită de Rădoi. Nu vreau să fiu îngâmfat, dar îmi pot permite să cer minimum salariul pe care l-a avut el. Sunt în relaţii bune cu Mirel Rădoi, l-am susţinut, am discutat cu el, dar asta am cerut: salariul meu să fie mai aproape decât cel al lui Daum. Am auzit că şcoala de antrenori din România este pusă la punct foarte bine. Atunci de ce antrenorii români au nici pe jumătate salariile antrenorilor străini? Să nu fie această diferenţă! Am făcut un compromis de mai mult de 60%, pentru a accepta propunerea FRF. Deci nu partea financiară a fost o problemă esenţială. Eu am fost cel mai bun antrenor în trei ţări, am câştigat campionate în fotbalul occidental. Să vedem cine a mai reuşit şi atunci”, a menţionat Boloni.
El i-a urat şi succes lui Edi Iordănescu, noul selecţioner, şi a comentat o poză care circulă pe reţelele de socializare, în care apare alături de acesta şi de tatăl său, Anghel Iordănescu. „Eram mai tineri, griul nu era la modă, Puiu era elegant, aşa cum încerca şi încearcă să fie tot timpul. Acolo este un copilaş care plângea destul de tare când încercam să-i scot dinţii. L-a adus tatăl lui la mine în cabinet. Îl felicit şi îi doresc succes lui Edi şi Dumnezeu să ajute fotbalul românesc!”
Ladislau Boloni a negociat cu oficialii FRF preluarea funcţiei de selecţioner, după ce postul a rămas vacant în urma încheierii contractului lui Mirel Rădoi. În cele din urmă, selecţioner a fost numit Edward Iordănescu.
News.ro