În prezent, o mare parte din patrimoniul imobiliar al României, mai ales edificiile şi clădirile publice au fost construite în perioada comunistă, iar principiile de bază ale construcției au fost cele ale unor forme simple, geometrice, de multe ori cu aspect minimalist, auster. Unele dintre aceste clădiri s-au constituit în corpuri de mari dimensiuni, iar prin natura lor funcţională și concepţia estetică a acelor ani, dar şi din motive financiare, multe au rămas deficitare sub aspectul decoraţiunilor și al redimensionării dintr-o perspectivă artistică, menită să adauge un plus de valoare şi să salveze spaţiul public de la monotonia şi aspectul îmbătrânit, tern pe care cele mai multe îl au sau l-au dobândit cu trecerea timpului. Aceste date au constituit o motivaţie şi o chemare la fapte pentru artiştii contemporani, mai ales pentru specialistul artei murale, artă ce prin natura ei are rolul de a ,,popula” suprafeţele puse la dispoziţie de arhitecţi cu imagini născute din imaginaţia și forţa creatoare a practicantului acestui tip de artă.
Pe această linie, se înscrie şi tema lucrării de masterat „Mozaicul în arta urbană” cu care un tânăr artist din Tîrnăveni, Iulian-Emil Moldovan şi-a propus să redefinească anumite spaţii exterioare. Formatul şi modul în care lucrarea se integrează în ambient răspunde într-un mod fericit necesarului de ,,frumos” şi „artistic” al acelui spaţiu, oferind spectatorului posibilitatea unor emoţii, descoperiri şi delectări estetice inedite. Artistul remodelează faţada Casei de Cultură din Tîrnăveni, oferind clădirii un nou aspect. Proiectul de masterat se numeşte „Glappy”, un proiect de mozaic în arta urbană. Glappy provine din două cuvinte din limba engleză, care reprezintă veselia: glad-bucuros şi happy-fericit.
De ce?
„Arta în spaţiul public a devenit un concept foarte prizat de artişti şi teoreticieni pe plan internaţional, dar şi o prezenţă vizibilă şi simptomatică sociologic şi cultural în oraşele româneşti. Când călătorim într-un oraş, spaţiile publice sunt punctele de legătură între diversele obiective, chiar dacă nu suntem foarte conştienţi de asta. De multe ori, neglijate în goană spre un muzeu, ele sunt cele care dau informaţii despre oraş, cultură sau problemele socio-politice din prezent. Arta devine un instrument de legătură cu trecutul, prezentul sau viitorul, iar lucrările sunt plasate fie pe timp nelimitat, fie temporar, cu sprijinul administraţiei sau dimpotrivă ca un protest, cu scopul de a pune în evidenţă anumite probleme. Din dorinţa de a crea ceva nou în arta românească, am ales să folosesc această tehnică tradiţională a mozaicului, prea puţin folosită pe partea laică, în România” a declarat artistul în vârstă de 24 de ani.
Cine este
Iulian Emil Moldovan s-a născut în Tîrnăveni şi este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, în prezent masterand la Universitatea Naţională de Arte, Bucureşti, secţia Artă Murală. Pasiunea sa pentru artă s-a manifestat încă din anul 1999 de când a început să frecventeze cu regularitate cursurile de desen şi pictură din cadrul Atelierului A96 din Tîrnăveni, avându-l ca îndrumător pe artistul plastic Iuliu Moldovan.
„Pentru majoritatea oamenilor, mozaicul este faianţa sau gresia ce se foloseşte pentru amenajarea unei băi, bucătării sau holuri, însă vreau să le arăt şi o altă faţă a mozaicului, realizând lucrări de artă, folosind bucăţi de faianţă sau gresie spartă, aşezată după un desen bine pus la punct de dinainte, iar prin rafinamentul culorilor să şterg monotonia acestui tip de arhitectură, transmiţându-i privitorului veselia şi optimismul meu”, a declarat Iulian Moldovan.
Proiectul a fost început prin realizarea unor personaje de mici dimensiuni, însă treptat artistul a ajuns să realizeze lucrări de dimensiuni tot mai mari, începând de la popularea cu personaje a faţadei Universităţii Naţionale de Artă din Bucureşti, până la realizarea proiectului de remodelare a faţadei Casei de Cultură din Tîrnăveni, aceasta din urmă fiind şi lucrarea sa de masterat.
Mircea Barbu