Cercetătorii au descoperit legătura periculoasă dintre izolare socială și maratonul de vizionare TV

Un studiu științific publicat în ianuarie 2026 în revista PLOS One de cercetătorii de la Universitatea Huangshan din China arată că singurătatea joacă un rol central în dezvoltarea adicției de binge-watching (urmărirea îndelungată a serialelor TV), dar nu influențează vizionarea obișnuită, ne-problematică.

Studiul, realizat pe un eșantion de 551 de adulți chinezi, face o distincție clară între persoanele care vizionează seriale în exces fără consecințe negative și cele care dezvoltă o adevărată dependență. Această diferențiere a fost frecvent neglijată în cercetările anterioare.

Rezultatele arată că 334 de participanți au îndeplinit criteriile pentru adicție de binge-watching, în timp ce 217 prezentau comportament de vizionare intensă dar fără simptome problematice. Diferența fundamentală? Relația cu singurătatea.

Cercetătorii au identificat două mecanisme psihologice distincte prin care singurătatea conduce la adicție. Primul este escapismul, dorința de a evada de la emoțiile negative și de la sentimentul de izolare. Acest mecanism s-a dovedit cel mai puternic, cu o corelație de 0.575. Al doilea mecanism este căutarea intensificării emoționale pozitive – persoanele singure utilizează serialele pentru a genera stări emoționale plăcute, cu o corelație de 0.429.

Aceste două căi funcționează simultan, creând un model dual de reglare emoțională. Studiul demonstrează că singurătatea explică aproximativ 10,6% din variația adicției de binge-watching, o relație statistică semnificativă care confirmă ipoteza cercetătorilor.

Aspectul remarcabil este că singurătatea nu prezintă nicio legătură cu vizionarea ne-problematică de seriale. Acest lucru sugerează că nu orice formă de consum intens de conținut video este dăunătoare – problema apare atunci când vizionarea devine o strategie de coping pentru sentimentele de izolare.

Studiul utilizează criterii riguroase pentru definirea adicției, bazate pe modelul teoretic al componentelor dependenței: saliență (serialele domină gândurile persoanei), toleranță (necesitatea de a viziona din ce în ce mai mult), modificarea dispoziției, recidiva, simptome de sevraj și conflict cu alte aspecte ale vieții.

Cercetătorii subliniază că fenomenul a devenit mai vizibil în timpul pandemiei COVID-19, când izolarea socială forțată a coincis cu creșterea consumului de platforme de streaming. Însă mecanismele psihologice identificate rămân relevante și în perioada post-pandemică.