Colecția unicat de păpuși de porțelan din ‘Casa Păpușilor’, aflată în Bastionul Mic al Cetății Târgu Mureș, aparținând Ancăi Chindea, o fostă funcționară bancară nevoită să renunțe la carieră din cauza unei afecțiuni medicale, a ajuns la peste 700 de păpuși îmbrăcate în porturi populare, în haine lucru, de joacă sau de epocă.
‘Ne aflăm în Bastionul Mic din Cetatea din Târgu Mureș, iar eu am încercat să însuflețesc acest loc cu peste 700 de păpuși din porțelan. Și tot ce vedeți îmbrăcat în port popular, toate hăinuțele lor, sunt cusute de mine. Am venit în întâmpinarea acelor păpuși care nu mai aveau hăinuțe corespunzătoare, erau desculțe, încâlcite, spălăcite, defecte sau care nu aveau nicio problemă, dar mie mi s-a părut că portul popular li se potrivește mai bine. Am căutat să le schimb și să le fac hăinuțe noi, după cum vedeți, la o parte dintre ele le-am păstrat în hăinuțele lor originale, haine de epocă, de gală, de serbare, însă nu există nicio păpușă din această colecție de peste 700 să nu fi trecut prin mâna mea, să nu fi primit ceva de la mine: o hăinuță, o fundiță, o mărgeluță, o poșetuță sau un alt accesoriu’, ne-a spus Anca Chindea, cea care e dezmierdată Ancuța de către cunoscuți.
Foto: (c) Dorina Matiş / AGERPRES
Întrucât sutele de vizitatori care trec pragul Bastionului Mic vor să afle poveștile din spatele păpușilor, Ancuța le creează ad-hoc câte o poveste, în funcție de întrebările care i se adresează.
‘Aici avem fel de fel de personaje: eschimoși, indieni, balerine, pictorițe, bebeluși, tot ce se vede. Avem păpușele în haine de joacă, doar avem și păpușele, cum o vedeți pe Liana, cea mai dolofană dintre ele, care poartă port popular. Alături avem bunici, nepoțele, fete de casă, dar avem și sectorul pupăcioșilor, plus o pleiadă de prințese. Ele vin cu Dumitrița, una dintre cele mai mari păpuși din porțelan, are peste un metru. În spatele ei, pe scară, este sectorul păpușilor hărnicuțe. Ele și-au spălat rochițele și-au împletit codițele, sunt gata să coboare la joacă, doar că-l avem pe David, cel de pe stâlp, el e șeful de scară, el dă tonul. Dacă v-am prezentat-o pe cea mai mare, cea mai mică dintre păpușele se află pe scăunel, lângă păpușa îmbrăcată în verde. Acea păpușă îmbrăcată în verde este cea mai importantă din toată colecția pe care o vedeți. Ea este Ancuța, prima păpușă de la care a pornit această poveste. Eu și ea ne-am salvat reciproc. Eu am ales să o cumpăr din milă, pentru că îi lipsea un picioruș și risca să fie aruncată. Am cumpărat-o cu bani mărunți și am salvat-o de la a fi aruncată la coș. Apoi, în 2018, ea m-a salvat pe mine. După 23 de ani de muncă într-o bancă, după o problemă medicală, am fost nevoită să mă opresc. Am ieșit din bancă fără nicio susținere și am pornit la drum de la zero, cu o păpușă stricată’, a arătat Ancuța.
Foto: (c) Dorina Matiş / AGERPRES
Anca Chindea își amintește că atunci când a pus mâna prima data pe acea păpușă, gândul a dus-o la o întâmplare din copilărie, când avea 4-5 ani, atunci când a suferit din pricina unei păpuși demontabile.
‘Ei bine, acea întâmplare tristă din copilărie, care m-a urmărit ani la rând, a ajuns să-mi fie benefică. 45 de ani mai târziu m-am aplecat asupra acestei păpuși cu gândul că dacă o aveam când era mică, eram cel mai fericit copil. Și mi-am zis s-o cumpăr, că am să fac ceva cu ea. Nicio clipă nu m-am gândit că voi încheia socotelile cu banca și că va face ea ceva cu mine. De acolo ideea de a crea porturi populare. Eu i-am construit acel picior lipsă, dintr-un cablu cu pansament și leucoplast, doar că nu se potrivea cu celălalt. Și atunci, din dorința de a acoperi acel defect, am ales să-i cos hăinuțe populare. Și uite așa am reușit s-o scot la lumină. Dar ea a reușit, pe măsură ce eu am îmbrăcat-o, să-mi transmită acea stare de pace, de bucurie, de liniște de care eu, la rândul meu, aveam nevoie. Eu n-am avut vreme de răsfăț, să fac ceea ce îmi place. Din păcate, am rămas văduvă de tânără, cu doi copii, cu o casă începută, cu probleme medicale, iar în momentul în care m-am văzut liberă, am căutat să fac ceea ce îmi place cel mai mult’, a afirmat Anca Chindea.
Foto: (c) Dorina Matiş / AGERPRES
Ancuța a spus că o serie de oameni dragi i-au influențat viața și au susținut-o în momentul în care s-a văzut fără serviciu, unul dintre aceștia fiind actualul ei soț, Vasile, fost polițist, precum și doctorița Mihaela Patraulea, care a îndemnat-o să facă ceea ce îi place cel mai mult: să coase și să compună poezii.
Pe lângă faptul că a cusut numeroase porturi populare și a achiziționat și îmbrăcat sute de păpuși de porțelan, Anca Chindea a scos și trei cărți, poveștile și poeziile ei fiind inspirate din viața de zi cu zi.
Firește, au fost și oameni care au încercat să o descurajeze, însă nu a renunțat la pasiunile sale, iar în anul 2018, cu ocazia Centenarului, a organizat o mică expoziție cu păpuși în port popular, la un restaurant cu specific românesc din Târgu Mureș.
Foto: (c) Dorina Matiş / AGERPRES
‘Apoi, în 2019, vedea lumina tiparului prima carte. Efectiv m-am întors înapoi în tinerețe, am cules toate informațiile, o parte din poveștile scrise în cărți atât de mult le-am repetat în gând, până când le-am ținut minte, iar în momentul în care a venit vremea să le public, efectiv au curs. Am scris trei volume de poezie, poeme, întâmplări reale, trecute prin filtrul sufletului și puse în paginile cărților. Am traversat pandemia fără niciun venit. Singurul meu venit erau mesajele de susținere ale cititorilor. Am început să colecționez costume populare și uite așa, tot în paralel cu munca la păpuși, cu cele scrise, am reușit să adun peste 30 de costume populare din diverse zone, de la diverse etnii, pe care eu le îmbrac cu mare, mare drag la evenimentele la care se potrivesc a fi îmbrăcate. Aici, în Bastionul Mic, am încercat să creez o lume de poveste, să fie precum în casa dinainte, în casa bunicilor, cu icoane, cu prosoape, cu pat, cu perne, cu păretare, cu preșuri, cu tot ce ține de acel loc’, a afirmat Ancuța Chindea.
La ‘Casa Păpușilor’, inaugurată în urmă cu trei ani în Cetatea Târgu Mureș, ușa e mereu deschisă, cu excepția sărbătorilor mari din an, fiindcă Anca Chindea și-a dus acolo mașina de cusut și stă cât e ziua de lungă pentru a primi vizitatorii. Atunci când nu coase, Ancuța pune pe hârtie câte o poveste sau o poezie inspirată din vreo întâmplare sau întrebare pe care și-o pune despre anumite lucruri care îi ies în cale.
Foto: (c) Dorina Matiş / AGERPRES
‘Și așa am continuat de trei ani încoace. Am venit atunci cu vreo 300 spre 400 de păpuși, acum am peste 700. Să știți că nu prea am vreme să mi le număr, fiindcă asta ar însemna să închid ușa și e nedrept să treacă cineva pe aici, iar ușa să fie închisă că eu stau și număr pe puștile. Eu tot le înfrumusețez, le tot aranjez, le tot dichisesc, le scot la lumină’, a afirmat Ancuța.
În vârstă de 55 de ani, Anca Chindea, deși are peste 700 de păpuși pe care le iubește enorm, se oprește mereu lângă prima ei păpușă, cea care i-a dat acel impuls de a merge mai departe.
‘După ce am cumpărat-o, am așezat-o acasă pe un pervaz. De câte ori dădeam cu ochii de ea, parcă îmi transmitea acea stare de pace, de liniște, de bucurie de care aveam nevoie. A fost ca o terapie pe măsură ce am îmbrăcat-o, i-am făcut hăinuțele, am îmbrăcat-o, am dichisit-o. Din când în când mă mai despart de câte o păpușă, le mai dăruiesc, pe unele le-am scos la licitație pentru cazuri caritabile. O păpușă e un dar care se transmite din generație în generație, vine de la bunică, la mămică, la fiică nepoțică, la nepoțică și așa mai departe. M-a sunat o doamnă că are o păpușă foarte veche și care dorește să o trimită la nepoți sau la stră-nepoți în Statele Unite și mă roagă să o recondiționez. Vă dați seama ce ce înseamnă acea păpușă pentru dânsa, ce va însemna peste ani de zile pentru familie, atunci când dânsa nu va mai fi? Fiecare păpușă vine cu povestea și cu energia unei case, a unei familii. Am câteva păpușele regăsite, vin din țări diferite, din case diferite, după ce au pornit din aceeași fabrică, au călătorit în alte țări, iar ele au ales să se regăsească aici, la Târgu Mureș. Aici s-au regăsit șapte dintre ele’, a subliniat Anca Chindea. AGERPRES