Muzeul de Etnografie și Artă Populară din Târgu Mureș deține o colecție impresionantă de ii sau cămăși cu ciupag roșu, cu o vechime de peste 100 de ani, specifice portului popular cu trup vânăt întâlnit doar pe Valea Mureșului Superior și în câteva localități din Câmpia Transilvaniei.
Cămășile cu ciupag roșu — ciupagul fiind partea iei de la brâu în sus, care are cusături deosebite de culoare roșie — provin din colecția întemeietorului primului muzeu la Târgu Mureș, Aurel Filimon, sunt cămăși femeiești specifice portului popular cu trup vânăt, fiindcă erau purtate împreună cu alte obiecte vestimentare, în special cu catrința cu trup vânăt.
„Cămășile provin din colecțiile lui Aurel Filimon, cel care a întemeiat colecțiile etnografice mureșene, fondatorul Muzeului din Târgu Mureș. Valoarea acestor cămăși este foarte mare și, având în vedere că Aurel Filimon a întemeiat Muzeul la 1934, putem să presupunem că vechimea cămășilor este de peste 100 de ani. Cămășile sunt realizate dintr-o pânză de bumbac, țesută la război, în casă, din patru foi, ornamentată cu ciupag în față. Ornamentul este realizat și în crețul de la gât, care ține trupul cămășii. La fel, avem un decor pe mânecă la șirul peste cot realizat în alt punct de coasere, în punctul pe scris, și decorul care marchează cheițele de pe mânecă. Încrețuri mai avem și la volanul cămășii și pe brățara cămășii”, a declarat, pentru AGERPRES, muzeograful Livia Marc.
Ciupagul iei este realizat din încrețurile care ornamentează cămașa în partea cea mai vizibilă, întrucât în anotimpul mai rece femeia purta un pieptar, iar astfel ciupagul era partea cea mai vizibilă și trebuia frumos ornamentat.
Cămășile cu ciupag roșu sunt cusute cu fir de arnici de culoare roșie, majoritatea sunt țesute din cânepă și din bumbac, cele mai vechi fiind din cânepă.
În colecția Muzeului de Etnografie din Târgu Mureș mai există și câteva cămăși cu ciupag de culoare neagră, specifice văduvelor, dar marea majoritate sunt cu cele cuipag de culoare roșie, însă niciuna nu seamănă cu cealaltă.
Livia Marc a precizat că portul specific femeilor mureșene este compus din cămașă, catrințe, poale, brâu și tindeul de cap, care era de culoare albă, ornamentat pe margini cu motive geometrice.
„La catrința cu trup vânăt broderia se află în partea de jos, dispusă în registru compact, însă nicio catrință nu seamănă cu cealaltă, fiecare având alt decor, alte motive, doar trupul catrinței este același. La fel și cămășile, nicio cămașă nu seamănă una cu cealaltă, fiecare cămașă având decorul ei, ornamentul ei, chiar și punctul de coasere diferă. Pe o cămașă putem întâlni trei, șase puncte de coasere — peste fire, în încreț, brodat în încreț, depinde de cât de vrednică era femeia care o cosea”, a mai spus muzeograful.
Patrimoniul Muzeului de Etnografie și Artă Populară a Muzeului din Târgu Mureș deține 117 colecții etnografice, fiecare fiind alcătuită dintr-o serie de categorii de obiecte valoroase, diferențiate în funcție de tipologie, material sau funcționalitate.
Astfel, în colecția de etnografie se regăsesc obiecte de port popular, textile de interior, arhitectură populară, instalații tehnice, obiecte de uz casnic, mobilier, icoane pe lemn și pe sticlă, obiecte de cult religios sau obiceiuri, ceramică, piese din metal și os dar și produse de creație contemporană.
Potrivit istoricului muzeului, primele achiziții de obiecte etnografice din colecțiile secției de etnografie le-a realizat Aurel Filimon la începutul secolului XX, fondul ‘Aurel Filimon’ fiind constituit din peste 1.500 de piese etnografice achiziționate începând cu anul 1918 până în anul 1940.
Îmbogățirea patrimoniului muzeal a fost continuată prin alte campanii de achiziții care au urmărit completarea colecțiilor etnografice în vederea reprezentării tuturor zonelor etnografice mureșene — Câmpia Transilvaniei, Târnavele, Valea Gurghiului, Valea Superioară a Mureșului, Valea Nirajului, raritatea și diversitatea tipologică, precum și valoarea artistică deosebită a pieselor achiziționate
AGERPRES