În Bastionul Mic al Cetăţii Medievale Târgu Mureş funcţionează o expoziţie inedită, denumită ”Casa Păpuşilor”, care cuprinde o colecţie unicat de păpuşi din porţelan îmbrăcate în porturi populare şi în haine de epocă, realizată de o fostă funcţionară bancară, Anca Chindea.
Ancuţa Chindea, aşa cum este alintată de cunoscuţi, şi-a descoperit pasiunea pentru porturile populare vechi, pentru păpuşile de porţelan şi pentru poezie abia după ce s-a îmbolnăvit şi nu a mai putut continua activitatea la bancă.
„Bastionul Mic este un loc de poveste unde puteţi admira frumoasa mea colecţie de porturi populare autentice şi expoziţia de păpuşi unicat din porţelan, pe care le-am costumat în port popular şi în haine de epocă. Eu vin de pe meleaguri bistriţene, de peste 33 de ani locuiesc în Târgu Mureş. Mi-am urmat soţul în anii ’90 venind în Târgu Mureş, căsătorindu-mă aici. Din păcate, câţiva ani mai târziu, el a decedat şi am rămas cu doi copii, lucram amândoi într-o bancă. Eu mi-am continuat activitatea în sistemul bancar ca să pot să îmi cresc copiii, să am grijă de ei. Ulterior, m-am recăsătorit. Cert este că mai târziu, din cauza unei probleme medicale, am fost nevoită, după 20 şi ceva de ani de muncă, să mă opresc, să încetez activitatea în sistemul bancar şi să încep să fac cu totul altceva. Acel ceva care să mă bucure nu numai pe mine, acel ceva pe care să-l împărtăşesc cu oamenii speciali care îmi trec pragul. O prietenă dragă mie, un medic specialist din Târgu Mureş, mi-a spus că nu mai pot continua activitatea în bancă şi mă întrebam ce să fac. Mi-a zis să fac ce-mi place. I-am spus că îmi place să cos, să scriu, să creez”, şi-a început Ancuţa Chindea povestea.
Avea mai bine de 40 de ani când a descoperit o păpuşă care i-a amintit de ceva frumos din copilărie.
„Acea păpuşă mi-a adus în minte o amintire frumoasă din copilărie, frumoasă pentru că eram copil şi în copilărie se întâmplă lucruri frumoase, dar şi puţin triste. Ţin minte că trebuia să merg cu mama la câmp, avea grijă de fratele meu mai mic, care avea câteva luni. Trebuia să ducă în braţe un copil, de mână, o fetiţă, sapă, vas cu apă, straiţă cu mâncare, cu haine pentru copil. Şi mi-a strecurat şi o păpuşă între toate acele bagaje, pentru ca în momentul în care copilul adoarme, să mă pot juca şi eu”, a spus Anca Chindea.
După mai bine de 40 de ani, a găsit o păpuşă şi s-a gândit că dacă ar fi avut acea păpuşă în copilărie, în situaţia respectivă, ce bucuroasă ar fi fost.
„Aş fi avut cu cine comunica, cu cine mă juca. Şi aşa am început să fac cu acea păpuşă, după care a mai venit încă una şi încă una. Şi acum am trecut pragul celor 350 de păpuşele din porţelan – toate fac parte din colecţia mea, tot ce se vede îmbrăcat de port popular sunt păpuşelele pe care eu le îmbrac. Le croiesc porturile populare, fără schiţă de multe ori şi fără metru. Dar după ce le văd, comunic cu ele într-un fel aparte, după culoarea ochişorilor, după culoarea părului şi aşa reuşesc să le dau o nouă viaţă. Cum s-ar spune, reuşesc să le scot din nou la lumină. Dacă multe dintre ele nu au avut şanse, prin constumul popular am ajuns să le scot din nou la lumină. La o parte dintre ele le-am păstrat hăinuţele, dar la multe dintre ele am ales să le îmbrac în port popular”, a arătat artista.
Prima păpuşă a îmbrăcat-o după mai mult timp, deşi i-a cusut cămăşuţa, dar abia după ce a terminat-o a simţit energia emanată de aceasta.
„Am cusut cămăşuţa şi îmi trebuia coloana verde după cum e firul de la cămaşă să găsesc şi pentru cătrinţă. Şi a stat câteva luni de zile într-un sertar, tot cu gândul să găsesc o bucăţică de material verde şi să cos cătrinţa. Şi pe măsură ce am găsit materialul şi am început să o cos, să o îmbrac, mi-am dat seama că-mi transmite aşa o stare de bine, aşa o energie pozitivă (…) Am peste 300 de păpuşi şi mă joc cu fiecare în parte, e o joacă serioasă. I-am făcut apoi un partener, am îmbrăcat un partener, un băieţel, tot aşa, cu costum din Bistriţa şi aveam deja 100 când am sărbătorit Centenarul Unirii. La noi în ţară nu se fac păpuşi din porţelan, destul de greu le găsesc. Ele vin din străinătate, sunt comercianţi care se ocupă cu ele, de multe ori vin fără o mânuţă, fără un picior şi reuşesc să le recondiţionez, până când ajung să îmbrac o păpuşă în port popular. Reuşesc să intru în contact cu cei care le aduc şi să le cumpăr de la ei. Sunt păpuşi care sunt destul de scumpe, sunt păpuşi unicat care fac parte din fel de fel de colecţii, care au certificate, care fac parte din colecţii care sunt în serii limitate şi atunci sunt scumpe. Dar sunt păpuşi accesibile, le creez hăinuţele în aşa fel că sunt unice. Eu ştiu că aşa ceva nu mai există nicăieri în lume. Eu am creat-o, eu am îmbrăcat-o şi aşa reuşesc să o scot la lumină”, ne dezvăluie artista.
Pe lângă porturile pentru păpuşi, Ancuţa Chindea îşi găseşte loc şi pentru scris poezii, primul volum a fost scris „în tinereţe”, al doilea în pandemie, când spune că a cusut şi a scris, iar acum se bucură de al treilea volum de versuri.
În curând Anca Chindea îşi va lansa volumul al treilea de versuri, „Oglindire în suflet şi-n credinţă”, iar lansarea o va face printre păpuşile de porţelan.
„Efectiv m-am întors la tinereţe şi am pornit din nou la drum cu acea carte, după care a venit volumul doi în plină pandemie. Am muncit, am cusut, am scris, am cusut, am scris. N-am pierdut niciun pic timpul gândindu-mă că va veni momentul când va trebui să arăt, să scot la lumină tot ceea ce eu am muncit şi cineva să se bucure de ele. Cea de-a doua carte se numeşte ‘Popas în ceasul cel de taină’, după care a venit cel de-al treilea volum, ‘Oglindire în suflet şi-n credinţă’, încetul cu încetul reuşesc să îmi descarc sufletul. Şi atunci, cu tot darul, harul pe care l-a revărsat Dumnezeu asupra mea, reuşesc să creez acel frumos de care lumea să se bucure şi pentru asta sunt extrem de recunoscătoare”, a spus ea.
Ancuţa Chindea a arătat că şi costumele populare sunt o altă provocare pentru ea, reuşind în doar câţiva ani să aibă o frumoasă colecţie.
„Prin 2018, nu aveam un costum popular întreg să mă duc la o nuntă, în Maramureş – eram invitaţi la o nuntă şi efectiv nu aveam un costum popular întreg cu poale, cu cătrinţă, cu tot. Şi atunci am zis că eu n-o să iau niciodată un costum cu împrumut dacă vreau să mă simt bine. Şi am colecţionat unul pe care l-am recondiţionat, l-am adus la dimensiunile mele, să-mi fie bun, să-l pot purta. Vreau să spun că acea trăire pe care am simţit-o când am îmbrăcat acel costum popular e atât de dulce, de frumoasă, că nu vă pot explica în cuvinte. Parcă mă îmbrăţişa cineva şi atât mi-a trebuit. De acolo ce am început să colecţionez cu mare drag costume populare din toată ţara şi nu numai, din ţară şi din străinătate, am reuşit să colecţionez peste 30 de costume populare şi peste 40-50 de cămăşi populare, care îmi sunt atât de dragi. Am atât de mare respect pentru portul popular, încât nu vă pot spune”, a spus artista.
Deşi au fost voci care i-au spus că expunând porturile populare în Căsuţa Păpuşilor va rămâne în curând fără ele, fiindcă vizitatorii le vor uza atingându-le, Ancuţa Chindea nu a renunţat la visul ei de a-i bucura şi pe ceilalţi.
În viziunea artistei, portul popular îi conferă celui care îl poartă o ţinută aparte, fiindcă omul arată impecabil, însă pentru asta trebuie să trateze acel port cu respect.
„Consumul popular îţi impune un anumit respect, cine nu poartă costumul popular cu respect şi cu cinste? Consumul popular are o anumită conduită, de aceea când îmbraci costumul popular trebuie să ai mare grijă la încălţăminte, la tot ce porţi pe lângă costumul popular. În fiecare costum am pus suflet şi înainte de a-l îmbrăca trece printr-un filtru. Şi atunci mi-am creat oarecum un stil, dar cu păstrarea originalităţii. Când mă duceam la nunţi, aproape de fiecare dată eu mergeam în costum popular şi la primele nunţi nu mai era nimeni astfel îmbrăcat, eu eram singura îmbrăcată în port popular, iar unii se uitau la mine. Dar mă simţeam atât de bine şi, pe măsură ce a trecut timpul, am constatat că mai vin şi alte patru-cinci femei cu cămaşă, pe urmă, încet-încet, mi-am dat seama că mulţi au început să le poarte, inclusiv miresele. Cea mai mare avere ce ne-a rămas e portul popular, e cartea de vizită în lumea întreagă, dovada că suntem români, e emblema noastră românească”, a spus Ancuţa Chindea.
Artista nu a urmat niciun fel de şcoală de arte, ci aplică doar ceea ce a fost învăţată să facă în copilărie.
„Am făcut şcoala cea mai importantă, cei 7 ani de acasă. Asta mi-e şcoala cea mai înaltă pe care am absolvit-o. Am lucrat în bancă peste 20 de ani, m-am ocupat doar cu cifre, iar cu porturile populare am avut de-a face doar în copilărie. Şi niciodată nu am făcut o şcoală pentru asta, doar cei şapte ani de acasă, e drept, cât trăim tot învăţăm. Eu nu pot să fac un lucru fără să pun o bucăţică din sufletul meu, în fiecare lucruşor, în fiecare păpuşă, păpuşile astea parcă au suflet. Păpuşile astea parcă ne vorbesc, am pus un pic de suflet şi în fiecare cămaşă. Am pus dragoste în fiecare mărgea. Am reuşit în vremea pandemiei să cos o cămaşă cu peste 19.327 de mărgele. E ceva sfânt ce pot să pun în fiecare, e ceva ce vine de sus, trece prin mâinile mele, prin ochii mei, din mintea mea şi eu reuşesc să dau mai departe, să împărtăşesc cu toţi cei care îmi trec pragul”, a mai povestit Anca Chindea. AGERPRES