În satul muresean Orșova, pe care comuna Gurghiu îl cuprinde cu mândrie, sunt celebrele sărături, pe care în puține locuri din lume le găsiți ca aici.
Când eram în mijlocul satului am întrebat, la fel cum am făcut în toate locurile unde destinația nu era în niciun fel marcată, “unde-s murătoarele?”O să zâmbiți probabil când citiți rândul următor. Dar oamenilor de acolo, o întrebare ca a noastră le deschide sufletul. Zic că veți zâmbi, pentru că ei îți arată locul cu mândria pe care o găsești la parizieni când îi întrebi unde este Eiffelul, sau la londonezi, atunci când trebuie să te îndrume către Buckingham.
Oamenii din Orșova au murătoarele și știu că asta îi face speciali.Am mers prea în față și o femeie pe bicicletă, ce se îndrepta spre piață cu coșul plin de roșii ne-a arătat pe unde s-o luăm după ce întoarcem.Am luat-o pe un drum bunicel, dar nu mai mult de câțiva zeci de metri, până am știut că direcția e bună. Nu pentru că am fi citit undeva, așa cum poate ar fi normal, ci pentru că Dumnezeu a albit drumul, semn că acolo a lăsat sare. Multă sare.
Specialiștii spun că, pentru a scoate sarea, oamenii săpau în dealuri încă din vremuri antice. Dar săpau și adânc în pământ, la peste 10 metri. De-acolo vine și acum apă sărată, în care oamenii își pun cărnurile la Crăciun, după tăiatul porcului. Sunt dispute mari dacă intri cu oamenii de pe-aici în discuții despre rețete. “2 zile stă slănina și dup-aia la afumat cu ea!”, ne-a zis un om la vreo 65-68 de ani, contrazis mai ceva ca la congresele politicienilor de cel cu care stătea la o țigară pe banca din fața casei: “Tu ești normal? Io o țîn două săptămâni șî tăt a doua sară o întorc”.
Mai pe împăcare sunt femeile, care știu că în sarea asta murăturile puse pe iarnă stau cel mai bine. Tare mândre le fac laudele pe care copiii ce învață pe la școlile din Cluj ori din București le primesc de la colegii lor când ajunge pachetul de acasă. Dar imaginați-vă ce gust au mâncărurile făcute doar cu apă sărată din murătoarele de la Orșova. Nu întâmplător, oamenii de aici n-au cumpărat niciodată sare din magazin. Și mai mult decât atât, nici pe la doctori și farmacii n-au trecut pentru reumatism, pentru că se dau pe la încheieturile care trosnesc, tot cu sare.
Concentrația din murătoarele de la Orșova se apropie de 70% și asta face Telemeaua de Ibănești atât de bună. Pentru că de acolo își ia sarea celebrul produs românesc cu denumire de origine protejată. O parte din murătoarele de la Orșova sunt acum niște recipiente cu robinet, în care apa sărată ajunge prin furtunuri normale. Toamna, când se pune pe iarnă și înainte de Crăciun, aici vin oameni de peste tot. Apa cu sare este acolo de sute sau de mii de ani, dar oamenii închid robineții după ce își umple damingenele. Că să nu risipească ce vine de la Dumnezeu.
România este cea mai importantă zonă saliferă din Europa, dar imaginați-vă că, până acum vreo câțiva ani, în lume nu se știa nimic despre aceste locuri. Valea Gurghiului, cu toată zona, de la Brâncovenești, Ideciu de Jos, Jabenița și Orșova este o micuță comoară neștiută destul.
Sunt țări, ca Austria ori Spania, care și-au inclus monumentele de exploatare a sării în patrimoniul mondial UNESCO.Noi nu avem nici măcar un indicator care să te ducă într-acolo. Dar, de fapt, nici nu știi cum e mai bine pentru locul ăsta: să fie cunoscut sau să rămână așa, astfel încât, de Crăciun, să ne bucurăm când luăm apă de-aici și ne scăldăm în ea slănina de pe porc, ca să ne-ntrebe toți de unde-i vine gustul…
madeinmures.ro
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.