Cooperare româno-israeliană în geriatrie și paliație: un pas necesar într-un sistem pus sub presiunea îmbătrânirii populației

Vizita ministrului Sănătății, Alexandru Rogobete, la Institutul Herzog Medical Center din Israel readuce în prim-plan una dintre cele mai sensibile și mai puțin rezolvate probleme ale sistemului sanitar românesc: îngrijirea persoanelor vârstnice și a pacienților aflați în faze avansate de boală. Declarațiile făcute după întâlnire indică nu doar o deschidere diplomatică, ci și o recunoaștere explicită a decalajelor structurale existente în România în domeniul geriatriei și îngrijirilor paliative.

Institutul Herzog Medical Center este recunoscut internațional pentru abordarea integrată a îngrijirii medicale, în special în geriatrie, paliație și recuperare. Modelul israelian pune accent pe continuitatea îngrijirii, atât în unități spitalicești, cât și la domiciliul pacientului, reducând presiunea asupra spitalelor și îmbunătățind calitatea vieții pacienților și a familiilor acestora. Tocmai acest tip de abordare a fost subliniat de ministru ca fiind relevant pentru România.

Un element central al discuțiilor a fost includerea explicită, într-un viitor memorandum de cooperare între România și Statul Israel, a schimbului de experiență și a formării profesionale a personalului medical, în special în zona îngrijirii paliative. Această direcție este cu atât mai importantă cu cât deficitul de personal specializat în paliație și geriatrie reprezintă una dintre cele mai mari vulnerabilități ale sistemului sanitar românesc. În multe cazuri, pacienții ajung să ocupe paturi de spital din lipsa unor servicii alternative bine organizate, ceea ce generează costuri ridicate și suferință evitabilă.

Ministrul a legat explicit acest demers de inițiativa lansată de Ministerul Sănătății în luna decembrie, privind reglementarea și decontarea serviciilor de îngrijiri la domiciliu și paliație la domiciliu. Este un semnal important, întrucât fără un cadru clar de finanțare și reglementare, orice model de bune practici rămâne dificil de aplicat la scară națională. Experiența Israelului poate oferi României nu doar exemple de organizare, ci și soluții concrete privind integrarea serviciilor medicale și sociale.

Declarația „nu putem rezolva totul peste noapte” sugerează o abordare realistă, dar și o asumare a faptului că schimbarea trebuie construită etapizat. Îmbătrânirea populației nu mai este o proiecție statistică, ci o realitate deja vizibilă, iar lipsa unor servicii funcționale de geriatrie și paliație riscă să accentueze inegalitățile și să suprasolicite sistemul spitalicesc.

În acest context, accentul pus pe profesionalizarea resursei umane apare ca o condiție esențială pentru orice reformă durabilă. Fără investiții în formare, schimburi de experiență și recunoașterea competențelor în paliație și geriatrie, România riscă să rămână într-o logică reactivă, concentrată pe tratamentul de urgență, în locul unei îngrijiri centrate pe pacient și pe nevoile reale ale acestuia.

Vizita la Herzog Medical Center și deschiderea către cooperarea cu Israelul pot fi citite, astfel, ca un test de consistență pentru politicile publice din sănătate: dacă aceste intenții se vor transforma în programe concrete, cu finanțare și rezultate măsurabile, România ar putea face un pas important spre un sistem mai uman, mai eficient și mai adaptat realităților demografice actuale.