Sunt un copil cuminte. Am învățat să scriu și să citesc cursiv, fără să „ăăi”. Dacă pe o foaie e scris: „Ana are mere”, eu înțeleg că o persoană feminină are niște fructe, și anume mere. Nu am să înțeleg din acest enunț că ar fi vorba de altceva. Pentru că gândesc. Judec. Și cercetez. Adică îmi folosesc capul, cum s-ar spune în popor. Și mi se pare normal să fie așa.
Uneori mă uit la televizor. Văd oameni care prezintă știrile. După unele știri nu mai ai chef de filme de groază. Ai auzit că viața bate filmul. Aceeași știre poate fi prezentată în atâtea feluri în câte posturi prinde televizorul tău din sufragerie. Și asta nu înseamnă că ai aflat adevărul. Apoi se adună câțiva oameni în studio – vara mai puțini că pleacă în concediu – și bat apa în piuă, vorbind unul peste altul. Ei știu despre ce discută. Cu cât se dau mai deștepți, cu atât e mai mare vacarmul.
Mai sunt filmele în reluare, întrerupte de reclame. Din reclame aflăm că cei care mănâncă acele mărunțișuri sărate și crocante devin fericiți și dansează. Cei mai fericiți însă sunt cei care beau cel puțin doi litri de lichide, mai ales bere. Și dacă te apucă „oh, nu acum” pentru că ești în jacuzzi, trebuie să iei o anumită tabletă. Nu-i știu numele, pentru că asta se schimbă, dar substanța activă din ea rămâne! Și mai trebuie să pui banii la bancă, să zugrăvești casa și să faci mișcare. Cel puțin 30 de minute pe zi. În perioada asta să nu dai cu mingea în curtea vecinului, că nea Draguliiiin nu-i acasă.
Am tot evitat, că numai despre asta auzi, dar trebuie să vă spun. Protestele. De la plăcuțe – văd că nu trebuie să fie bilingve ca să agite spiritele -, până la showul din piața mare. Noi la grădiniță dacă vrem să –i facem o surpriză doamnei educatoare nu zicem în gura mare ce avem de gând. Ne organizăm în liniște și când e vremea: „da-dam”: surpriză! Nici educatoarea noastră nu vorbește în somn ca să divulge ce și-a imaginat ea că vom face noi a doua zi! Și nici îngrijitoarele nu-și fac de cap, adică nu execută programul după schița doamnei directoare! Păi dacă nu se potrivește cu ce e pe teren? Numai pentru că așa le-a zis doamna, ca să nu fie date afară, acționează ca niște păpuși trase pe sfoară? Nuuu! Îngrijitoarele gândesc. Judecă. Adică își folosesc capul, cum s-ar zice în popor.
Am stat și m-am gândit. Nu mă mai fac jandarm în România. Îmbrăcat ninja să mă bat cu niște oameni care protestează pașnic? Să mă lase camarazii pe mâna unor tembeli, să mi se fure și pistolul din dotare, să mă bată tembelii și apoi să fiu Acarul Păun?
Eu credeam că jandarmii ar trebui să fie un fel de tampon între protestatari și guvernanți. Să ne apere pe unii de alții. Așa cum se procedează în țările civilizate. Dacă nu mă credeți, uitați-vă și voi! Găsiți o grămadă de filmulețe pe internet. Nu sunt de propagandă, cum ar zice unii. Sunt documentare, filmate cu diferite ocazii de jurnaliști care au cască de protecție inscripționată pe cap. În loc de un film de groază, căutați documentarele!
Erika MĂRGINEAN
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.