Curăţenia de primăvară, dincolo de ocean

Îmi place să călătoresc. E drept, că de la un timp încoace mai mult pe hartă, dar nu mi-am pierdut încă apetitul pentru a cunoaşte noi şi noi locuri din lume. Legenda familiei spune că vin de pe plaja însorită a Callatisului. Iată o explicaţie, de ce  mă păleşte sistematic dorul de mare!

În mult hulita epocă de aur,  nu era vară să nu nu-l fi căutat  pe exilatul la Tomis, poetul Ovidius Publius Naso, răpus de al său „sublim talent!” Şi nici vacanţă n-a prea fost să nu fi hoinărit prin ţară! Ba de două ori am reuşit şi performanţa de a călători peste hotare!

Cu trecerea timpului, devenind  mai „crocantă”, am preferat călătoriile pe harta motorului de căutare, fără să  refuz însă reportajele bine realizate, cu imagini ce par reale pe ecranul televizorului „deştept”.

Absolut regretabil, vremurile pe care le trăim oferă din plin şi ocazii mai puţin fericite de a viziona locuri pe unde nu am să mai ajung. De pildă, zilele trecute,  incidentul armat într-o şcoală primară din San Bernardino, Statul California.

Cu tot regretul, însă, pentru cele două vieţi pierdute şi compasiunea faţă de părinţii ai căror copii au avut de suferit, trebuie să recunosc ceva.

Am urmărit cu interes o transmisiune directă şi interviurile de după incident.  Am văzut şiruri de părinţii care au venit într-o fugă de la lucru la aflarea veştii, îngrijoraţi de soarta copiilor lor. Am văzut bunici grăbindu-se cu nepoţii de mână. Bărbaţi cu lacrimi în ochi, urmărind de la distanţă autobuzele în care erau îmbarcaţi copiii pentru a fi duşi în siguranţă într- o altă şcoală. Filmarea din elicopter ne – a lăsat să  vedem un campus şcolar cu câteva terenuri de sport bine întreţinute, cu mari spaţii verzi, cu garduri, cu porţi –  care, din păcate, nu au fost păzite şi greşeala asta au plătit – o cu două vieţi pierdute.

Am admirat, dincolo de organizarea evacuării, curăţenia din oraş.  O curăţenie impecabilă! Trotuarele, drumurile măturate, atât de curate de parcă ar fi aşteptat echipa de filmare! De sus, de jos, din orice unghi ar fi fost filmată zona, nici pe sub copaci, nici pe sub gardul viu, nici prin faţa caselor, nicăieri nu găseai un pet, un pachet de ţigări turtit, un chiştoc măcar, coji de bomboane agricole, sau un bilet de autobus aruncat pe jos! Nimic! Parcă nici praf nu era pe drum! Cum e posibil? Cum au reuşit sutele de milioane de oameni de toate culorile şi de zeci de etnii diferite, să formuleze şi să aplice nişte legi, care i-au adus la acest nivel de civilizaţie? Face parte din visul american?

Şi atunci te uiţi prin propria ogradă … dar despre asta după sărbători!

Erika MĂRGINEAN