Zilele trecute mi-am adus aminte de romanul despre rezistenţa eroică a armenilor în Primul Război Mondial, scris de austriacul-evreu, Franz Werfel (1890-1945). Cartea intitulată „40 de zile de pe Musa Dagh” mi-a rămas întipărită în memorie datorită eroismului lui Gabriel Bagradian, arhitectul filosof, fiul unei familii bogate de armeni, revenit din occident pe plaiurile natale, în prag de război mondial. Fiind avertizat de un aga turc despre preconizata deportare a armenilor, Gabriel a reuşit să salveze armenii din şapte sate, refugiaţi pe „Muntele lui Moise”, din Anatolia, de unde supravieţuitorii sunt preluaţi apoi de un vas militar francez. Gabriel, rămas la mormântul fiului său este răpus de un glonţ turcesc. De reţinut din romanul istoric: cea mai grea molimă e ura sădită între popoare! Cunoscând tradiţiile, istoria popoarelor conlocuitoare putem evita repetarea greşelilor din trecut. Fiind şi comemorarea unui secol de la acele evenimente, mi-am propus să aflu câte ceva despre armeni! Ştiaţi că în oraşul nostru multicultural există şi o comunitate de armeni?
În căutarea armenilor
Ca orice internaut curios, am „arat” netul în căutarea unor date cât mai exacte şi detaliate despre poporul armean. Nu e o treabă uşoară, dar odată prins un fir, devine din ce în ce mai pasionantă căutarea! Că redarea textelor – chiar şi în rezumat – nu ar fi posibilă din lipsă de spaţiu şi timp, asta e o altă poveste! De aceea am recurs la persoana cea mai în măsură să ne vorbească despre armeni, preşedintele Asociaţiei Culturale Armeano-Maghiare, dr. Puskás Attila din Tîrgu Mureş.
Preşedintele armenilor
Reporter: Să începem cu preşedintele armenilor!
Dr. Puskás Attila: Sunt profesor la Liceul Teoretic Bolyai Farkas din Tîrgu Mureş. Am terminat Teologia la Universitatea Papală Gregoriană din Roma, am studiat armenologia la Institutul Oriental din Roma, sunt preşedintele Asociaţiei Armeano-Maghiare şi redactor – şef al revistei comunităţii armene vorbitoare de limba maghiară, Élő örökség / Memorie vie. Am origini armeneşti, străbunica mea avea încă numele original armean din Transilvania, Szentpétery, care odată era cunoscută ca familia Lazar sau Lazarian. Asociaţia noastră fondată în 2013 numără în jur de 100 de membri, dar sunt mult mai mulţi de origine armeană în oraş.
În Transilvania
Rep.: Când au ajuns armenii în Transilvania?
Dr. Puskás Attila: Armenii au ajuns în Transilvania acum aproximativ 400 de ani. În acest an vom sărbători la Gheorgheni, 380 de ani de la apariţia armenilor în oraş. Marea majoritate a ajuns la sfârşitul secolului al 17-lea, invitaţi de principele Apafi Mihály, care i-a primit pe armenii nevoiţi să părăsească Moldova, unde au trăit peste 400 de ani şi au înfiinţat oraşe ca Suceava, Focşani sau Botoşani. În Transilvania au fondat patru colonii mari – la Bistriţa, de unde au fost alungaţi de comunitatea săsească, fiindcă făceau concurenţă meseriaşilor şi negustorilor saşi, apoi pe moşia principelui la Dumbrăveni, la vremea respectiva Ebesfalău, la Gheorgheni şi la Frumoasa.
Primul oraş construit de armeni
Reporter: Care a fost primul oraş construit de armeni în Transilvania?
Dr. Puskás Attila: Armenii din Bistriţa au construit oraşul Gherla, unicul oraş construit pe baza unui plan în Transilvania de către inginerul Alexa din Italia.
Reporter: Ce fel de rit practică armenii?
Dr. Puskás Attila: Primii armeano-apostoli, odată ajunşi în Transilvania au acceptat biserica catolică, iar în momentul de faţă sunt armeano-catolici, având un administrator apostolic armeano-catolic în persoana IPS dr. Jakubinyi György, arhiepiscop romano-catolic de Alba Iulia, şi depind direct de Congregaţia pentru Bisericile Orientale a Vaticanului. La Gherla şi la Gheorgheni activează câte un preot armeano-catolic, se celebrează Sf. Liturghie în rit armeano-catolic.
Loialitatea armenilor
Reporter: Despre loialitatea armenilor?
Dr. Puskás Attila: Armenii au fost întotdeauna loiali comunităţii primitoare – este o regulă universală pentru toţi armenii din lume. Nu este de mirare că au fost loiali comunităţii maghiare primitoare, contribuind la creşterea comerţului şi al spirtului civic al acestei regiuni.
Reporter: Putem vorbi de asimilare?
Dr. Puskás Attila: Bineînţeles că şi-au pierdut limba maternă, deoarece erau nevoiţi să se înţeleagă cu comunitatea primitoare, precum s-a întâmplat şi în Moldova, unde vorbeau româna. Erau, şi sunt loiali comunităţii româneşti şi statului primitor, dar încetul cu încetul îşi pierd limba maternă şi devin vorbitori de limba română. Acesta este motivul pentru care armenii veniţi din Moldova în Transilvania au nume „ciudate”, de pildă Kapdebó (din Capdebou), Czárán (de la Ţăran), Placsintár (de la Plăcintă), Verzár etc.
Al doilea val de armeni
Reporter: Când a venit al doilea val de armeni?
Dr. Puskás Attila: Odată cu schimbarea regimului comunist, mulţi armeni au părăsit Armenia şi s-au stabilit în ţările europene în vederea comerţului. Mulţi armeni, foşti ofiţeri, soldaţi în armata sovietică, care au ajuns odată cu ei au rămas în fostele ţări comuniste, de exemplu în Ungaria. Astfel, sunt mai multe comunităţi de armeni, unite între ele prin originea comună, reprezentată de muntele Ararat, care se află şi el prigonit peste hotare, în Turcia actuală.
La Tîrgu Mureș
Reporter: Revenind la Tîrgu Mureş?
Dr. Puskás Attila: La Tîrgu Mureş avem mai multe persoane de origine armeană: majoritatea vorbitori de limbă maghiară care au venit din Dumbrăveni în secolul al 18-lea (printre care şi strămoşii mei), având un impact pozitiv asupra dezvoltării comerciale şi culturale al oraşului. Mulţi au deschis magazine în partea de nord al centrului, pe partea teatrului naţional. Târgumureşenii cunosc încă denumirea de Colţul Dudutz, casa în care se află astăzi studioul Radio Gaga. După revoluţia din 1848 mulţi şi-au ales o carieră intelectuală, dând oameni deosebiţi oraşului şi comunităţii transilvane. Aici trebuie menţionat că primul bazin lângă Mureş a fost înfiinţat de familia Kopacz (Chel), aici se află astăzi complexul Weekend…Dealtfel şi vechea maternitate a fost înfiinţată de un medic de origine armeană. Armenii au contribuit şi la construirea Palatului Culturii în timpul primarului Bernády, găsim numele gravate în plăcile din marmură în stânga şi în dreapta holului. La Tîrgu Mureş au trăit şi descendeţii supravieţuitorilor Genocidului, de exemplu profesorul dr. Berdj Asghian. După Revoluţie au ajuns în oraş armeni din Armenia şi au înfiinţat fabrica de mănuşi. Cu ei întreţinem relaţii de prietenie, sunt câteodată prezenâi la evenimentele comunităţii. Noi suntem mândri de această origine şi suntem dovezi al caracterului multietnic al Transilvaniei!
Limba
Reporter: Unde se învaţă armeana?
Dr. Puskás Attila: Potrivit d-lui ambasador Hamlet Gasparian, România a fost printre primele ţări care a recunoscut în 21 septembrie 1991 proclamarea Republicii Armenia. Drept urmare, zece oraşe s-au înfrăţit cu oraşe din Armenia, iar limba armeană poate fi studiată la Universitatea din Bucureşti, iar la UBB Cluj-Napoca există facultate de Armenologie.
Şi au venit armeni şi după Revoluţie
Familia Seyranyan, o familie de armeni, auzind de tradiţia seculară a confecţionării mănuşilor de piele, ajunsă pe meleagurile noastre în 1991, a pus pe picioare o afacere. Mănuşile de piele fabricate la Tîrgu Mureş au ajuns în Rusia, Italia şi în Statele Unite. Familia Seyranyan i-a strâns în jurul lor pe cei mai buni meseriaşi şi a făcut ca „made in Romania” să fie căutate peste hotare. Italienii dau tonul modei, pielea vine din Etiopia, iar designul e realizat de Lili Adam Seyranyan.
Reporter: Cum aţi ajuns în Tîrgu Mureş?
Lili Adam Seyranyan: Am ajuns aici cu afacerea. Producţia de mănuşi de piele. Primul a venit cumnatul în anii ’90, iar eu sunt aici de 15 ani. Suntem trei familii, cumnaţi, soţii, fiecare cu câte doi copii. Suntem născuţi în Armenia, în Erevan, dar copiii noştri s-au născut aici. Toţi copiii învaţă sau au învăţat la Colegiul Unirea. Copiii mei sunt în clasa a VI-a şi în clasa întâi. Fiica mea a fost la Olimpiada de limba română şi a obţinut cea mai mare notă din clasa a VI-a. Seyranyan Meri, fata cumnatei mele, acum studentă la drept în Anglia a fost campioană la şah!
Tradițiile
Reporter: Păstraţi tradiţia, obiceiurile din ţară?
Lili Adam Seyranyan: Da, ţinem aproape toate tradiţiile şi sărbătorile. Crăciunul, Revelionul, Paştele, la fel păstrăm şi bucătăria tradiţională. De Paşti petrecem în familie. Vopsim ouă. Facem mâncare tradiţională, aici cumnata mea se pricepe mai bine. Locuim aproape şi ea e cu mâncărurile. Ea şi soacra mea fac prăjituri foarte bune şi mâncăruri tradiţionale la fel. Preferata mea e pahlava cu orez, dar nu pot să explic reţeta în română!
Reporter: Cum vi se pare oraşul?
Lili Adam Seyranyan: Mi-e foarte drag oraşul, ne place foarte mult şi nu m-aş duce în altă parte. Îmi plac oamenii din România, avem mulţi prieteni.
Reporter: Ce limbă vorbesc copiii?
Lili Adam Seyranyan: În familie vorbim armeana, ca să nu-şi uite copiii rădăcinile şi mergem cât se poate de des în Armenia, unde avem rude. Mergem la Biserica ortodoxă din centru şi la cea catolică, împreună cu Asociaţia. Nu înţelegem limba maghiară, dar vrem să participăm la toate evenimentele organizate de Asociaţie. Biserica Armeană este o biserică Apostolească, între cea ortodoxă şi catolică!
Reporter: Sunteţi designer la firmă şi faceţi bijuterii!
Lili Adam Seyranyan: Am avut expoziţii de design şi bijuterii. Tot timpul încerc să reprezint ţara mea şi tradiţiile populare prin lucrurile pe care le fac. Am făcut prezentare la Festivalul din Timişoara, voi mai avea undeva prin luna mai o expoziţie aici la Tîrgu Mureş. Toate lucrările mele sunt expuse pe pagina de socializare. Îmi place costumul tradiţional, dar nu am încă. „Taraz” se numeşte şi sper să reuşesc să cos unul! Şi accesoriile sunt inspirate din modelul costumului tradiţional. Şi pentru că ne-a prins noaptea povestind, Lili Adam Seyranyan m-a învăţat cum se urează în armeană la ora de culcare: Bari ghiser!
Despre revista Magyar-örmény örökség
Revista a apărut în decembrie anul trecut, editată de Erdélyi Hirlap. În ediţia cu numărul 2, ce cuprinde perioada martie-iunie, sunt articole interesante care vorbesc despre descendenţii armenilor din Sovata. Un articol prezintă cărţile păstrate la Biblioteca Teleki din Tîrgu Mureş, printre care cărţile episcopului armean al Transilvaniei, Oxendius Verzerescu (1655-1715), o carte de rugăciuni în 24 de limbi printre care şi armeana, o carte tipărită în 1812 la Viena de asemenea în armeană, dar şi prima revistă armeană din Transilvania, intitulată „Armenia”, de la finele secolului al XIX-lea. Nu lipsesc nici reţetele tradiţionale, de pildă migăloasa „Supă de urechiuşe” sau „Agandjabur şi cahut” – adică o supă armeană în care se pun nişte urechiuşe gustoase făcute din ceva aluat şi cu smântână şi pătrunjel. De asemenea, găsim „Obiceiuri de nuntă”, dar şi bancuri din cele foarte gustate pe vremea de dinainte de revoluţie, din grupa „Radio Erevan”
Ce este EMOSZ?
Asociaţia Culturală Armeano-maghiară din Tîrgu Mureş, Asociaţia Catolică Armeană din Gheorgheni şi mai multe persoane fizice din Miercurea Ciuc şi Gherla au pus bazele Uniunii Armenilor Maghiari din Transilvania (EMOSZ). Festivitatea de constituire s-a desfășurat anul trecut în luna iunie, la Gheorgheni, iar preşedinte a fost ales dr. Puskás Attila.
„Toţi suntem originari din Armenia, însă am venit în România de azi pe două căi diferite. Strămoşii noştri se află aici de 300 de ani şi s-au integrat într-o comunitate maghiară, în timp ce aceia din Bucureşti, care s-au grupat într-o uniune de acolo şi dispun de reprezentanţă parlamentară, au sosit aproximativ în urmă cu 100 de ani, după genocid. Există în România ordinariatul armenilor catolici, ceea ce înseamnă că nu episcopul, ci guvernatorul este conducătorul, iar acum s-a creat situaţia specială în care arhiepiscopul arhidiecezei romano-catolice din Transilvania şi guvernatorul armean este una şi aceeaşi persoană, Jakubinyi Gyorgy”– explică preşedintele EMOSZ.
Erika MĂRGINEAN