Un tânăr din Miercurea Ciuc a dezvoltat în Europa de Sud Est o afacere înfloritoare cu trufe, pornind de la o pasiune pe care o avea în adolescenţă – ciupercile. El susţine că este prima persoană din România care s-a gândit că această activitate are un viitor şi, mai mult, a pus bazele unei industrii.
Întrunirea ciupercarilor și puțin noroc
Fekete Oszkar are 33 de ani şi pe vremea când era încă licean, pasionat de culesul ciupercilor, s-a întâlnit cu un tânăr din Ungaria, l-a o întrunire a ciupercarilor, iar acesta i-a povestit despre trufe. Interesat fiind de lucrurile noi, Oszkar a mers în Ungaria, s-a înscris în prima asociaţie a căutătorilor de trufe din ţara vecină, a citit singurele două cărţi de specialitate existente atunci, editate în 1911 şi 1968, şi a pornit în căutarea trufelor, împreună cu prietenul său. Norocul a făcut să găsească 2-3 kilograme, însă niciun maestru bucătar nu a vrut să le cumpere.
„Am avut noroc că am găsit, ici-acolo, 2-3 kg de trufe şi atunci am mers să le vindem la Budapesta. Dar, la restaurante, toţii chef-ii ne-au spus că nu pot să le cumpere pentru că, dacă noi nu putem să le furnizăm constant, săptămână de săptămână, ei nu le pot introduce în meniu. Şi atunci e frumos, dar nu le trebuie”, povesteşte Oszkar Fekete prima experienţă pe care a avut-o cu vinderea trufelor.
Programul de căutare a trufelor
După acest moment, cei doi tineri s-au gândit că, dacă vor să dezvolte o afacere din această îndeletnicire, trebuie să pregătească oameni de la care, ulterior, să cumpere trufele. Aşa a luat naştere primul program de seminarii pentru iniţierea în căutarea trufelor, care a demarat în 2001, în Ungaria şi în 2004, în România.
Oszkar îşi aminteşte că, la primul seminar din România, care a avut loc la Băile Harghita, au participat 14 persoane din toată ţara, dintre care 10 sunt şi acum căutători activi de trufe. În cei zece ani care au trecut, aproximativ 500 de persoane din România s-au instruit la seminariile respective, iar anul acesta, cei doi tineri au decis să nu le mai organizeze deoarece ‚am împrăştiat cunoştinţe, s-a format industria de bază şi acum trebuie să trecem la un alt pas, acela de a forma această industrie’.
Două firme
Între timp, cei doi deschizători de drumuri în această industrie şi-au înfiinţat două firme, Truffoir SRL- România şi Truffleminers- Ungaria, şi au ajuns să cumpere trufe din România, Ungaria, Serbia sau Bulgaria şi să le vândă la distribuitori care, la rândul lor, le furnizează restaurantelor renumite din toată lumea.
Oszkar spune că, săptămânal, din România, cumpără între 500 şi 1.000 kg de trufe, în ţara noastră dezvoltându-se mai mult căutarea trufelor de vară, cele negre, care sunt mult mai uşor de găsit.
„Trufele negre de vară se găsesc de la 0-10 cm, iar trufele albe de la 10 la 70 cm. Câinele de căutare arată locul şi trufarul sapă groapa, ca să găsească trufele. Noi, acum, avem, săptămânal, între 500-1000 kg de trufe negre, pe care le cumpărăm şi le vindem din România. Paralel cu aceasta, trufe albe găsim 5-10 kg, numai în octombrie-noiembrie, pentru că au o perioadă foarte scurtă de producţie. Ideea este că atunci când vorbim despre trufe vorbim despre mai multe specii, care se caută în diferite zone, cu cunoştinţe diferite, cu valoare gastronomică şi financiară total diferite”, explică Oszkar Fekete.
Despre trufele negre, tânărul harghitean afirmă că „sunt cele mai commune” şi au ajuns să nu mai fie considerate o delicatesă din cauză că pe piaţă există o cantitate foarte mare. Acestea sunt folosite acum în industria alimentară, pentru a îmbunătăţi unele produse, cum ar fi salamul sau caşcavalul, în vreme ce în marile restaurante se folosesc trufele de iarnă sau cele albe.
În bani…
În cee ce priveşte preţul trufelor, acesta este foarte diferit şi depinde de foarte multe aspecte. La trufele negre, de vară, preţul la producător poate oscila drastic, iar diferenţa este dată, în special, de momentul în care sunt culese. Dacă înainte de 15 septembrie are un preţ şi se numeşte trufă de vară, după 15 septembrie se numeşte trufă de Burgundia şi costul ei se poate dubla.
„Francezii au introdus această diferenţiere, din motive de marketing. De la 15 septembrie, pe perioada de toamnă, trufele se maturizează mai bine şi devin calitativ mai bune, dar este exact aceeaşi specie. Dar se foloseşte şi această diferenţiere ca să se dubleze preţul. Dacă înainte de 15 septembrie trufa de vară a fost 80 euro, la producător, s-ar putea ca, în două zile, să fie 130 sau 150 Euro, pentru că deja se numeşte trufă de Burgundia”, a precizat Oszkar Fekete.
La trufele albe, preţul este de 10 ori mai mari faţă de trufele de Burgundia şi de 20-30 de ori mai mare decât cele de vară. În plus, preţul la restaurant este mult mai ridicat decât cel pe care-l practică trufarii.
„La trufari este un preţ de bază, la un comerciant se mai adaugă ceva, la distribuitor încă ceva, ajunge la restaurant care, în general, dublează preţul la farfurie. Deci, este un lanţ foarte lung şi (..) s-ar putea ca de la 50 euro, cât primeşte trufarul, aceeaşi trufă să ajungă la 400 de euro în farfurie, la restaurant”, precizează Oszkar.
Bursa trufelor
El vrea să spulbere şi mitul că există o bursă a trufelor şi spune că preţul este dictat de piaţă, în special de italieni care sunt „lideri mondiali în afacerea cu trufe”, Italia fiind şi ţara cu cel mai mare consum.
În ţara noastră, se consumă trufe în restaurante din Bucureşti, Timişoara sau Cluj, existând chiar şi la Miercurea Ciuc unul care are în meniu astfel de produse, dar pentru că numărul lor este foarte mic, firma lui Oszkar….
…nu are desfacere în România
Tânărul din Miercurea Ciuc susţine că nu s-a gândit niciodată la această activitate ca la o afacere, ci ca la o pasiune pe care şi-a dezvoltat-o. În plus, chiar dacă el şi prietenul lui au fost primii care au iniţiat această activitate în România, ştie că ei nu pot face totul şi de aceea spune că nu are nicio problemă cu concurenţa.
„Eu niciodată nu m-am uitat la această activitate ca la o afacere, eu am făcut pentru că mi-a plăcut şi în momentul de faţă tot aşa abordez această temă. Şi chiar dacă acum devine tot mai greu (…) încercăm să ne păstrăm poziţia pe piaţă, pentru că noi întotdeauna suntem cei care am fost cu un pas înainte şi ceilalţi veneau după noi. În momentul de faţă, deja pregătim pasul următor, pe care nu-l vom spune, şi sper ca de anul acesta să pornim cu idei noi. Întotdeauna am găsit ceva nou în această industrie şi chiar mi-a plăcut, nu mi-am făcut probleme cu concurenţa”, subliniază Oszkar.
El a adăugat că, în România, nu există deocamdată o legislaţie care să reglementeze această activitate, atât pe cea a trufarului cât şi statutul câinelui de căutare şi spune că este deschis să se implice în elaborarea acesteia, atunci când ‚industria va cere asta, când va fi o necesitate”.
AGERPRES