Deputat, Marius Pașcan: Testele PISA relevă un nivel de 44% al analfabetismului funcțional. Ministrul Educației spune că evaluarea nu este îngrijorătoare

Academia Română a elaborat, în urmă cu câțiva ani, un studiu programatic extrem de important, intitulat „Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani”. În cadrul acestei strategii este cuprinsă și problema educației, a învățământului din România, pornindu-se în evaluare de la o serie de aspecte actuale defavorabile care privesc organizarea sistemului de învățământ și care se cuvin programatic corectate. Iată câteva dintre punctele slabe identificate…
Nu a fost încă definit și asumat într-o manieră co-participativă un adevărat proiect de țară pentru educație. Nu a fost identificată și conștientizată foarte clar imaginea marii grile de valori ce trebuie să însoțească formarea viitorului cetățean din România, a țintei viitorului – nu e clar nici pentru părinți, nici pentru profesori ce, cum și cât vrem să știe copiii noștri când vor ieși din școală sau dintr-un ciclu de învățare.
Educația românească s-a confruntat cu o serie de eșecuri care au traversat sistemul în ultima perioadă, probate prin rezultatele relativ slabe la testările internaționale ale OECD și UE. Fragmentarea structurală a învățământului obligatoriu printr-un examen național, care poate fi mult mai bine un examen de certificare și nu unul de selecție.
Curriculum-ul școlar este perceput de către toți actorii implicați (elevi, profesori, părinți) ca fiind supraîncărcat și cu relevanță scăzută pentru viața de adult și piața muncii, iar curriculum-ul la decizia școlii este cvasi-inexistent, totodată flexibilitatea de integrare a disciplinelor foarte redusă.
În construcția sarcinilor de învățare este raportată prevalența informativă în detrimentul aceleia formative solicitate, atât de către instanțele pedagogice moderne, orientate către educație și dezvoltarea gândirii critice, cât și de către angajatori. Lipsa de continuitate în luarea deciziilor și subordonarea acestora politicului. Schimbarea continuă a factorilor de decizie și inconsistența acțiunilor susținute prin legi, care nu asigură continuitate și consecvență a determinat apariția fracturilor în sistemul de educație.
Am asistat, până acum, la eșecurile repetate ale reformelor și politicilor promovate de Ministerul Educației, care a fost condus în ultimele aproape trei decenii de vreo 30 de miniștri, văzând dezamăgiți și tribulațiile unei legi a educației care, din 2011, a suferit aproximativ 200 de modificări. În acest context, Administrația Prezidențială a lansat proiectul „România Educată“ care se vrea a fi o strategie de urmat până în 2030. De asemenea, fostul ministru al Educației, Ecaterina Andronescu susținea că intenționează să lanseze în dezbatere, în prima parte a anului 2019, un proiect al noii legi a educației. Niciodată, din păcate, toți cei responsabili nu s-au așezat instituțional la aceeași masă, împreună cu toți cei capabili pentru a promova în solidar o reformă redutabilă, cu adevărat eficientă și benefică pentru învățământul și educația din România?!
S-a ajuns aici din mai multe motive majore:
1. Nu s-a aplicat niciodată Pactul pentru Educație inițiat de Președintele Băsescu și semnat de toate partidele politice în 2008 prin care se alocau 6% din PIB Educației și 1% din PIB Cercetării.
Pur și simplu, învățământul românesc este subfinanțat.
2. Legea Educației promovată de Guvernul Boc este cea mai modificată lege din istorie după Codul Fiscal. USL și PSD au mutilat legea de câteva zeci de ori. Legea era rezultatul celebrului Raport Miclea care propunea  o reformă reală a sistemului de învățământ românesc.
3. Profesorii din România sunt foarte prost plătiți. Asta omoară vocația și face ca studenții cei mai slabi să fie și cei care rămân în învățământ.
Calitatea proastă a resursei umane se vede la fiecare examen de titularizare în care aproape jumătate din candidați nu promovează examenul.
4. Curicula școlară este îmbătrânită și nu mai respectă realitățile contemporane. Se învață după manuale care au ca suport cunoștințe din perioada comunistă.
5. Guvernările succesive ale USL și PSD au generat o politizare excesivă la nivelurile intermediare ale Învățământului, ceea ce a dus la o îndepărtare a multor cadre didactice de valoare.
6. Foarte mult timp, s-a ascuns gunoiul sub preș. Ne lăudăm mereu cu rezultatele olimpicilor, fără să înțelegem că rolul primordial al școlii este să-i formeze pe cei mai mulți dintre elevi.
7. Școala românească s-a transformat într-un business – scopul pare să fie generarea producției la hectar (a se citi „absolvenți” de liceu) care să alimenteze fabricile de diplome.