L-am întâlnit pe Aurel Mitran prima dată pe holurile UAT din Tîrgu-Mureș. Un domn înalt, grizonat, trecut de prima tinerețe, extrem de educat, care îți face o bună impresie de la prima vedere, datorită amabilității și respectului, rar întâlnite la tinerii din ziua de azi. L-am regăsit în sala de curs, alături de mine, fiind colegi, audiind cursuri. L-am regăsit, apoi, la o cafea, apoi la un restaurant, depănând amintiri, la întrebările mele și la curiozitate mea, firești.
Nu ai cum să nu îl admiri, cum să nu îi asculți povestirile cu pioșenie, de o remarcabilă modestie, cu un glas blând și dulce, de domn cu o îndelungă experiență de viață, ca și de om de teatru, de spectacol, se remarcă printr-o firească trăire, printr-o înaltă înțelegere a lucrurilor, privește totul cu îngăduință, cu o înțelegere adâncă, te simți, parcă, într-o altă lume. Parcă îi regăsești, din povestirile lui, pe toți marii lui prieteni, unii trecuți în neființă, mari actori, mari regizori, mari interpreți, în vorbele lui, are o cultură remarcabilă, o cultură a informației, cum însuși spune, și nu numai, aș spune eu.
Dăruind flori unei colege, mâncând la restaurantul ,,Tempo”, pe care îl admiră pentru că aici a fost cu mulți dintre colegii lui la adăstarea prin Tîrgu-Mureșul nostru vechi și totuși atât de modern, Aurel Mitran este egal cu sine însuși, un domn de o desăvârșită bună creștere, cu o cultură remarcabilă, care distinge fiecare mică greșeală de acord în cântecul solistei sau al formației, are urechea formată și te frapează prin auzul atât de fin și prin distingerea fiecărei tonalități, auzul său este format în decursul impresarierii multor cântăreți și al multor formații, cea mai recentă și cea mai de succes fiind formația Holograf.
Deosebit de încântată că am un asemenea coleg și că aud lucruri pe care nu le-am mai auzit vreodată, spuse atât de apropiat, ca unei colege, m-am hotărât să îi pun câteva întrebări lui Aurel Mitran, directorul Teatrului ,,Excelsior” din București, impresarul formației Holograf, fost impresar al multor interpreți și al multor formații de mare succes din România, în decursul timpului.
Tîrgu-Mureșul…
C. M.: Aurel Mitran, ai revenit la Tîrgu-Mureș. Cu ce sentimente? Cu ce ocazie ai mai vizitat orașul în decursul vremii?
A. M.: De Tîrgu-Mureș mă leagă o ,,grădină” de sentimente, greu de exprimat în cuvinte, dat fiind faptul că vin aici de vreo 50 de ani. Am fost în excursie, am fost cu serviciul, am fost de drag și cu drag. Am venit cu spectacolele Teatrelor ,,Constantin Tănase”, ,,Mic”, ,,Ion Creangă”, ,,Comedie”, cu Nicu Alifantis, cu Compact, cu Iris, cu Holograf, dar… Dumnezeu mai ține evidența…
C. M.: Cum îți pare orașul? Refă, te rog, în câteva imagini, Tîrgu-Mureșul de altădată, precum metamorfoza lui în decursul timpului.
A. M.: Tîrgu-Mureșul tinereții mele era mult mai liniștit, evident. Cu o lume mai calmă – iarăși evident -, cu o lume care era, deși vremurile erau care erau, bine îmbrăcată. Mai mult: se mânca foarte bine (ca și acum) și femeile erau foarte frumoase – ca și acum!
Holograf…
C. M.: Ești cunoscut și recunoscut drept impresarul trupei Holograf, atât de iubită și de apreciată, ale cărei cântece au devenit imediat după apariție, hituri. Povestește-ne despre destinul trupei pe care ai impresariat-o.
A. M.: Cu Holograf am început în 1987 și, când s-a înființat, era o tânără formație de ingineri care repeta la Casa de Cultură a Studenților ,,Grigore Preoteasa” din București. Cu timpul formulele de trupă s-au schimbat, dar seriozitatea, profesionalismul și, mai ales, prietenia NU!
C. M.: Povestește-ne despre tine, despre devenirea ta spirituală. Punctează câteva repere mai importante ale carierei tale profesionale.
A. M.: Despre mine aș prefera să vorbească alții. Despre cariera mea? 36 de ani de stat ,,de veghe în lanul” cu artiști.
Teatrul…
C. M.: Ai devenit director al unui important teatru din București, Teatrul ,,Excelsior”. Ce responsabilități implică această funcție, care îți este misiunea? Vorbește-ne despre teatru și despre tine, ca director.
A. M.: Am început să lucrez în 1976 la Teatrul ,,Constantin Tănase”. Iată că se fac ceva decenii de când mă tot ocup de teatru (sau mă ocup tot de teatru). Mi-au plăcut teatrul, artele spectacolului. În teatru am făcut aproape toate meseriile, iar acum sunt directorul Teatrului ,,Excelsior” din București, o instituție publică de cultură pentru copii și adolescenți, înființată în 1990 și condusă până acum un an de maestrul Ion Lucian, al cărui director adjunct am fost. Este destul de greu să vorbesc despre mine. Cred că timpul și colegii mei vor putea spune ce fel de manager am fost sau voi fi. Ce e sigur e că, a fi ,,Director” după Ion Lucian, este o ,,jucărie”, la care nu mulți s-ar fi încumetat atunci. Important este că teatrul este funcțional și mergem înainte cu spectacole noi, cu planuri, cu încredere.
C. M.: Mi-ai povestit despre marii actori, marii regizori, marile personalități culturale care ți-au traversat existența și cu al căror drum în viață ți s-a împletit destinul. Unii dintre ei nu mai sunt. Povestește-ne despre cei mai importanți oameni din viața ta.
A. M.: Îmi este greu să vorbesc despre oamenii care NU MAI SUNT, pentru că îi SIMT MEREU APROAPE. Când intri în această ,,lume” fabuloasă la nici 21 de ani, când ai lucrat în cinci teatre și ai impresariat zeci de artiști îmi este aproape imposibil să spun mai multe. Mai toți prietenii sau cunoscuții îmi spun că ar trebui să-mi scriu ”memoriile”, iar eu mă încăpățânez să fac în continuare SPECTACOLE!
C. M.: Aurel Mitran, o ultimă întrebare: Cum revezi Tîrgu-Mureșul acum?
A. M.: Cu aceeași bucurie și curiozitate de acum 50 de ani!
C. M.: Mulțumesc mult pentru răspunsuri. Promit să revin, atunci când se vor cristaliza, cu o nouă serie de întrebări. Îmi amintesc zâmbetul colegului meu Aurel Mitran, zâmbetul unui om împăcat cu sine însuși, egal cu sine însuși, liniștit și fermecător. Îmi fac o promisiune mie însămi: să revin cu noi întrebări, atunci când îl voi cunoaște mai bine. Sunt convinsă, așa cum îl cunosc, că le va primi cu bucurie și că va răspunde cu amabilitate.
A consemnat Carmen Moldovan