Discursul rectorului UMFST Leonard Azamfirei cu prilejul Festivității de Absolvire a Promoției 2025

Onorați părinți, stimați colegi, onorați invitați, doamnelor și domnilor,

Promoția 2025 a acestei Universități aduce în fața d-voastră absolvenții din cele 7 facultăți, reprezentând 36de programe de licenţă și 28 de programe de masterat. Astăzi stau aici, în mijlocul d-voastră și vor pleca din Universitate 2.191 de absolvențidintre care 1.653sunt absolvenți ai programelor de studii de licență și 538 sunt absolvenți ai programelor de studii de masterat. Pentru efortul pe care l-au făcut în toți acești ani de studii, pentru capacitatea de a izbândi, de a-și urma visul și de a-l îndeplini în cele din urmă, vă rog pe toți, cei din tribune și cei din apropierea mea, părinți, profesori și invitați, să vă ridicați în semn de prețuire și să-i aplaudăm cu toții pe acești frumoși absolvenți!

Vă mulțumesc!

Dragi absolvenți ai Universității de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș,

Devenirea voastră vă aparține nu doar vouă ci și celor care v-au fost aproape în toți acești ani. Unii dintre ei sunt astăzi aici, alții sunt departe, unii poate nu mai sunt printre noi. Pentru părinții voștri, pentru profesorii voștri, pentru toți cei care au contribuit în vreun fel ca astăzi voi să fiți aici, frumoși și fericiți, vă rog, dragi studenți ca, în semn de recunoștință și respect să vă ridicați și să îi aplaudați, uitându-vă către ei, în jurul vostru!

Vă mulțumesc!

Dragi absolvenți ai promoției 2025,

Astăzi nu este o zi ca oricare alta. Este o zi care adună în ea emoția unui sfârșit și forța unui nou început. Este ziua în care o promoție întreagă devine un punct de reper în povestea unei universități care, iată, aniversează în acest an 80 de ani de existență.

80 de ani. O viață lungă și plină. Un drum început în vremuri tulburi, dar care a dus, pas cu pas, spre ceea ce suntem astăzi: o universitate europeană, multiculturală și profund ancorată în valorile modernității.

Dar astăzi, aici, nu celebrăm doar cifre. Nu celebrăm doar diplome, ori cursuri finalizate cu brio. Astăzi celebrăm destinul colectiv al unei generații. O generație care a trăit studenția în mijlocul unor vremuri complicate, dar care a știut să se adune, să rămână împreună și să privească, mereu, înainte – așa cum trebuie.

La 80 de ani, orice instituție respectabilă își pune întrebări despre identitate, direcție, impact. Dar poate cea mai frumoasă confirmare a drumului corect sunteți voi. Voi, cei care plecați astăzi din UMFST ca medici, farmaciști, dentiști, ingineri, filologi, asistenți medicali, specialiști în științe aplicate și viitori cercetători.

Ați fost martori la transformarea universității noastre într-un pol european de educație medicală și științifică. Ați văzut cum ideile mari se materializează – de la centre de simulare și cercetare, la proiecte internaționale, la extensia de la Hamburg, despre care voi deja știți: tocmai am celebrat, cu emoție acum câteva zile, prima promoție de absolvenți ai UMCH, un proiect european în adevăratul sens al cuvântului, acolo unde am auzit de mai multe ori spunându-ni-se: „Mulțumim, România”!

Azi, vreau ca aici să reafirmăm angajamentul nostru ferm față de valorile europene ale educației, echității și dezvoltării durabile – valori pe care UMFST le trăiește, nu doar le afirmă. Universitatea noastră este astăzi parte integrantă a spațiului academic european nu doar prin parteneriate sau proiecte Erasmus, ci prin felul în care gândim, predăm și formăm caractere. Valori precum:

• Acces echitabil la cunoaștere, indiferent de origine sau statut.
• Responsabilitate față de comunitate și față de generațiile viitoare.
• Deschidere către diversitate – nu ca toleranță pasivă, ci ca sursă activă de învățare.
• Curajul de a pune întrebări și libertatea de a răspunde altfel.
• Respect profund pentru demnitatea fiecărei persoane, în fiecare context.

Aici, la UMFST, aceste valori nu sunt doar în statute sau strategii – sunt în profesorii noștri, în studenții noștri, în felul în care formăm oameni. Și tocmai de aceea, suntem astăzi nu doar o universitate românească de tradiție, ci un actor european cu voce proprie.

Voi sunteți generația care termină facultatea într-o lume zguduită de trei mari crize globale:

• Amenințarea războiului, pe care o simțim, din păcate, prea aproape – nu doar în geopolitică, ci în teama părinților voștri, în grija unor colegi de ai voștri, în întrebările fără răspuns despre siguranță și stabilitate.
• Revoluția tehnologică, care ne împinge în fiecare zi să ne redefinim rolul – ce mai înseamnă să fii medic când inteligența artificială pune diagnostice? Ce mai înseamnă să fii profesor când informația e la un click distanță? Sau pacient, când consultul începe cu o aplicație?
• Și criza climatică, care nu mai e o temă de conferință, ci o realitate cotidiană: inundații, incendii, valuri de caniculă. O criză tăcută, dar care ne cere să fim buni profesioniști, dar și cetățeni ai planetei.

În fața acestor provocări, valorile europene nu sunt doar principii abstracte – ele sunt scutul vostru. Iar voi, prin profesiile pe care le-ați ales, deveniți parte din răspuns.

• Un medic care tratează cu empatie – apără umanitatea.
• Un farmacist care dozează știința cu grijă – apără echilibrul fragil dintre vindecare și risc.
• Un stomatolog care lucrează cu grijă și precizie – apără încrederea și zâmbetul.
• Un cercetător care cercetează cu răbdare – apără cunoașterea.
• Un inginer care construiește cu gândul la oameni – apără logica unei lumi care trebuie să funcționeze corect.
• Un profesor care educă prin vocație – apără libertatea minții.
• Un informatician care structurează datele – apără claritatea în haos.
• Un absolvent de studii socio-umane care înțelege omul – apără echilibrul în societate.

Voi sunteți răspunsul. Prin știință, prin vocație, prin caracter. Acesta este, de fapt, testul generației voastre: să rămâneți umani într-o lume care se schimbă prea repede.Și tocmai pentru că se schimbă, este nevoie de voi.

Viața voastră, de aici înainte, nu va fi o linie dreaptă plină de certitudini, ci un drum cu alegeri – mari și mici, unele vizibile, altele tăcute.Și va conta enorm cum alegeți.Va veni un moment în care un post aproape de casă va părea mai ușor decât un rezidențiat în alt oraș sau în altă țară. Sau un salariu rapid va părea mai tentant decât încă un an de formare.Dar tocmai atunci, vă încurajez să faceți un pas în spate.Să nu vă lăsați distrași de „ce e aproape”, ci să priviți imaginea de ansamblu: cine vreți să fiți peste cinci, zece, douăzeci de ani?

Uitați-vă în jur? Nu e așa că nu sunteți niciunul la fel ca altul? Și e bine așa.Aici, la UMFST, avem studenți din zeci de țări. Avem culturi, tradiții, obiceiuri și perspective diferite.  Când culturi diferite se întâlnesc, nu se anulează, ci se îmbogățesc. Din dialogul dintre perspective se nasc idei noi – în știință, în artă, în cercetare, în felul în care învățăm să fim oameni unii pentru alții. Și acest mix de culturi nu creează confuzie, ci creativitate.

Viitorul nu începe întotdeauna în săli de conferință de la Bruxelles, Berlin sau Paris. Uneori, începe într-o sală modestă de curs, într-o după-amiază ploioasă, când un student întreabă ceva ce nu era în planul de lecție. Sau într-un laborator, când cineva greșește un experiment, dar apoi are o idee mai bună. Sau când doi colegi, veniți din lumi complet diferite, încep să se asculte cu adevărat.Pico Iyer – scriitor și gânditor american – spunea că „A new humanity can be born in every classroom.” („O nouă umanitate se poate naște în fiecare sală de clasă.”).Poate că nici nu-și imagina câtă dreptate avea. Pentru că exact asta s-a întâmplat aici.

Ați învățat împreună, ați învățat unii de la alții și, mai ales, ați învățat să fiți împreună.

Iar în acele momente simple, poate invizibile din afară, s-a născut ceva mai mare decât o generație: s-a născut o comunitate care știe să gândească și să construiască.

Dar pentru asta, e nevoie de atenție și de reflecție.Trăim într-o lume zgomotoasă. Prea multe notificări. Prea multe opinii.Vă invit să începeți fiecare zi cu o întrebare:„Cine sunt eu azi?”Și pentru a răspunde, aveți nevoie de liniște. Pentru că doar în tăcere poți auzi cine ești cu adevărat.

Poate că v-ați întrebat: mai are rost să sper? Să visez? Să cred într-un mâine mai bun? Fiecare generație a simțit, la rândul ei, că trăiește vremuri-limită. Bunicii voștri – cei care au crescut în România – au trăit comunismul. Părinții voștri au trecut prin tranziția zbuciumată, cu începuturi nesigure și promisiuni amânate. Iar voi…, voi ați cunoscut pandemia, anxietatea globală, frica de viitor.

Și poate că vă întrebați și altceva: să rămân? Să plec? Să pun umărul aici, în locul în care m-am format, sau să caut stabilitate și recunoaștere în altă parte, în altă țară?

Nu e o întrebare simplă. Nu are un singur răspuns. Dar tocmai faptul că v-o puneți arată că sunteți responsabili. Că vă pasă. Și că în voi trăiește, încă, acel instinct tăcut dar puternic de a merge mai departe. Și că speranța, chiar dacă nu e strigată, trăiește în voi. Iar faptul că sunteți aici, astăzi, împreună, e deja o formă de răspuns. Speranța nu moare. Se transformă. Și vă însoțește, oriunde ați merge.

Progresul nu începe întotdeauna din entuziasm. Uneori, începe din nemulțumire. Din întrebarea „de ce nu merge?”, din oboseala de a repeta greșelile altora, din durerea care cere un alt fel de răspuns.Acolo unde doare – acolo se naște, adesea, schimbarea. Pentru că ceea ce frustrează devine combustibil pentru acțiune, iar ceea ce pare imposibil azi – devine, în mâinile voastre, direcție de mâine.

Și nu, ziua de azi nu este despre trecut. Nu e despre obstacolele pe care le-ați depășit sau despre cifrele care măsoară reușita. Este despre ceea ce v-a legat. Despre firele invizibile care s-au țesut între voi – nu doar în sălile de curs sau în stagii, ci în acele momente în care v-ați sprijinit unii pe alții, v-ați ascultat fără să judecați și v-ați încurajat când era mai ușor să renunțați.

Astăzi este despre ce ați construit – împreună. Și despre ceea ce veți duce cu voi, dincolo de zidurile universității: o identitate comună, o direcție, o promisiune că viitorul poate fi altfel – dacă e făcut cu minte limpede și inimă întreagă.

„Când rădăcinile sunt adânci, nu trebuie să-ți fie frică de vânt.” – spune un proverb african. Și da, vântul a bătut. A bătut în toți acești ani, uneori ca o adiere ușoară, alteori ca o furtună. Au fost examene grele, nesiguranțe, renunțări, întrebări despre viitor și despre voi înșivă. Dar rădăcinile voastre au fost acolo: în familie, în profesori, în colegii de drum, în valorile pe care le-ați asimilat. În ceea ce ați trăit aici, în acești ani. Și pentru că aveți aceste rădăcini, nu doar ați rezistat, ci ați crescut. Ați învățat să vă îndoiți fără să vă rupeți, să mergeți mai departe fără să pierdeți esențialul. Iar asta înseamnă maturitate. Asta înseamnă să fii pregătit pentru lume. Rădăcinile adânci nu se văd, dar se simt în felul în care veți reacționa când va fi greu, când veți lua decizii importante, când va trebui să țineți în echilibru știința, inima și caracterul. Voi aveți aceste rădăcini. Și ele vă vor ține drepți, oriunde v-ar duce vântul.

Dragi absolvenți,

Ați venit din locuri diferite, ați trăit experiențe diferite. Din orașe mari sau sate mici, din România sau din alte colțuri ale lumii. Ați crescut în limbi, religii și ritmuri de viață diferite. Unii dintre voi au avut nevoie de curaj ca să-și lase familia și să studieze departe. Alții au avut nevoie de răbdare ca să-și descopere vocea într-un sistem nou.

Dar astăzi – în această zi – nu se mai vede cine a venit de unde.Astăzi se vede doar ce ați devenit – împreună. Ați devenit o promoție.Ați devenit o comunitate.Ați devenit un model de unitate prin diversitate. Și asta este, de fapt, esența motto-ului nostru – „E pluribus unum.”Dintre mulți, unul. Din diferențe s-a născut forța. Din dialog – ideile. Din sprijin reciproc – încrederea. Și din acest tot – un altfel de viitor.

De azi înainte, numele vostru va purta un titlu nou: medic, farmacist, inginer, profesor.Va fi rostit cu mândrie, scris pe uși de cabinet, parafat pe rețete, trecut în documente oficiale.Dar dincolo de toate acestea, va rămâne omul care îl poartă.Și, uneori, ceea ce va spune despre voi cel mai mult nu va fi specializarea sau performanțele, ci minutul petrecut în plus lângă un pacient speriat. Întrebarea pusă unui coleg obosit: „Ești bine?”. Felul în care veți privi un om în ochi – nu pentru a-l examina, ci pentru a-l înțelege.

Titlul spune ce știți. Dar caracterul spune cine sunteți.Și lumea are nevoie, mai mult ca oricând, nu doar de specialiști. Ci de oameni întregi.

Purtați cu mândrie, de azi înainte și pentru totdeauna, acest nume: absolvenți ai UMFST „George Emil Palade” din Târgu Mureș. Faceți parte dintr-o tradiție de excelență. Și de acum, tradiția merge mai departe – prin voi.

Dear Graduates of the Class of 2025,

Today, here in Târgu Mureș, I warmly congratulate you on your academic journey and the remarkable milestone you have reached. You are the new champions – of knowledge, of perseverance, of the future.

My wish for you is simple and sincere: keep fighting for what matters. Love your profession, support your colleagues, and stay connected to Romania – each of these will always be part of your story, no matter where life takes you.

I wish you success today and every day ahead. And remember: your success will always be our pride as well.

Felicitări, dragi absolvenți! Congratulations!