București, 10 august 2017 – Safari, documentarul provocator despre turiști plecați la vânătoare de animale mari în Africa, regizat de controversatul regizor austriac Ulrich Seidl, va intra vineri în cinematografe. Filmul va rula în București, Baia Mare, Botoșani, Cluj, Constanța, Craiova, Gura Humorului, Odobești, Pitești, Sfântu Gheorghe, Târgu Mureș. Trailer: http://bit.ly/SAFARI-TrailerRO
„Un lucru nu i se poate nega (regizorului Ulrich Seidl): extravaganţa unui stil şi a unor teme menite să destabilizeze spectatorii, până la a-i scoate din sală pe cei mai sensibili, necunoscători ai universului său”, aflăm din cronica filmului de pe Ziarul Metropolis.
Regizorul Ulrich Seidl este cunoscut pentru modul în care tratează subiecte inconfortabile. Și-a făcut debutul cu un documentar, The Ball, despre organizarea unui bal în care a scos la lumină toată fățărnicia organizatorilor, lucru care care i-a adus excluderea din Universitatea de Muzică și Arte Plastice din Viena, dar care a marcat și primul său succes. Documentarul anterior lui Safari, În pivniță/ In the Basement, tratează subiectul fetișurilor, secretelor ascunse de oameni în beciurile proprietate privată și scoate la lumină caractere cel puțin problematice. Cu Safari, regizorul se aruncă în foc alegând un subiect extrem de sensibil: drepturile animalelor, respectiv drepturile oamenilor care aleg să le vâneze de plăcere. Seidl declară că nu s-a simțit niciodată atras de ideea de vânătoare și a ales subiectul doar pentru că voia să înțeleagă mai bine nevoia/plăcerea de a vâna.
„Cât eram încă în faza de finanțare a filmului, niște editori TV ne-au ținut teoria că nu poți arăta publicului TV animale omorâte. Și atunci ajungi să te întrebi cât de ipocrită poate fi lumea în care trăiești. De unde vine nevoia asta de a acoperi, de a cenzura, de a crea tabuuri pentru binele spectatorului? N-are cum să aibă legătură cu protejarea animalelor, ci mai degrabă cu frica de cei care protejează animalele. Protecția animalelor nu poate fi despre refuzul de a arăta animale omorâte, ci din contra: din punctul meu de vedere, protejarea animalelor înseamnă fix să arăți omorârea lor, în felul ăsta spectatorul se poate confrunta cu subiectul vânătorii”, declară regizorul.
Africa. Pe întinderile nesfârşite populate de antilope, zebre, girafe şi nenumărate alte animale sălbatice, ei vin în vacanţă. Turişti nemţi şi austrieci veniţi la vânătoare conduc printre tufișuri, stau la pândă, îşi urmăresc prada. Trag, plâng de entuziasm şi îşi fac poză lângă animalele ucise. Un film de vacanţă despre cum e să iei o viaţă, un film despre natura umană.
„În doar câteva imagini sugestive, Seidl reușește să disipeze orice posibilitate de raționalizare: că vânătoarea este un sport vechi, că ține sub control supra-popularea, că e bună pentru economia locală, că aproape toată lumea mănâncă carne. Iar atunci când cuplul în vârstă schimbă păreri în cunoștință de cauză despre mușchiulețul de antilopă elan, animalul pe care se gândesc să-l cumpere și să-l omoare, nebunia vânătorii devine palpabilă”, citim pe The Hollywood Reporter.
***
În 2001, Ulrich Seidl a fost recompensat cu Marele premiu al Juriului de la Veneția, pentru Dog Days, iar în 2003 Jesus, You Know a fost desemnat Cel mai bun documentar la Karlovy Vary. Import/Export (2007) i-a adus notorietate pe plan internațional. Trilogia Paradise a fost lansată la Cannes (Paradise: Love, 2012), Veneția (Paradise: Faith, 2012) și Berlin (Paradise: Hope, 2013) și i-a adus o serie nouă de premii. In the Basement a fost selectat, de asemenea, la Cannes, și a funcționat ca punct de pornire pentru filmul Safari, unul dintre cuplurile intervievate acolo având pereții casei plini de trofee de vânătoare. “După ce termin un film, oameni sau motive din el mă inspiră și mă conduc la alte filme”, a explicat regizorul pentru AperiTIFF.
Safari este o co-producție Austria / Danemarca, distribuită în România de Transilvania Film.
Parteneri media:
Radio Tanănana, Cinemagia, Ziarul Metropolis, Urban.ro, Cooperativa Urbană, Cinefan, Sub25, Movienews, Iqool, Art7, Noizz.ro, Radio România Cultural,