Două volume de folclor românesc, unul din 1791-1792, aparţinând lui Ioan Şincai, iar al doilea din 1831, cules de Dimitrie Ardelean, transliterate de Elena Mihu, fost muzeograf la Muzeul Judeţean Mureş, actualmente pensionară, rescriu istoria folcloristicii româneşti, potrivit căreia prima culegere de folclor literar din România a fost „Poezii populare. Balade (cântice bătrâneşti) adunate şi îndreptate” de Vasile Alecsandri, apărută în 1852.
De altfel, subiectul a fost intens analizat şi la Conferinţa Naţională „Colecţii şi colecţionari – resurse valoroase ale patrimoniului cultural”, organizată de Muzeul Judeţean Mureş, prin Secţia de Etnografie şi Artă Populară, desfăşurată la sfârşitul săptămânii trecute, la Târgu Mureş, cu ocazia lansării noului volum al Elenei Mihu, „Această pesmă cu cântări lumeşti şi veselitoare”, o transliterare din folclorul cules de Dimitrie Ardelean la 1831.
„Ca orice conferinţă, a existat şi un panel în care am lansat şi prezentat publicaţiile care au apărut de la conferinţa precedentă şi printre aceste lucrări este şi o transliterare din chirilică făcută de către cercetătoarea noastră Elena Mihu, fostă colegă de la Muzeul Judeţean Mureş. Este o transliterare din folclorul cules de Dimitrie Ardelean la 1831, care se intitulează ‘Această pesmă cu cântări lumeşti şi veselitoare’. Este foarte importantă pentru că această culegere de poezii populare este a doua în ordine cronologică. De fapt, noi ştim cu toţii, adică aveam această informaţie transmisă prin şcoli, că prima mare culegere de poezii populare este a lui Alecsandri. Tocmai această autoare, Elena Mihu, colega noastră, a dovedit că au existat şi alte culegeri de folclor şi dânsa a şi publicat în acest sens încă o colecţie de folclor, tot transliterată din chirilică, a lui Ioan Şincai, care apărea într-un context în care el însuşi participa, la luptele napoleoniene din cadrul Imperiului Habsburgic, cum se încadra atunci Transilvania noastră. Şi mureşanul nostru, Ioan Şincai, a cules folclor, a cules practic şi cântece de cătănie care erau specifice războaielor napoleoniene foarte importante”, a declarat, pentru AGERPRES, cercetătorul Dorel Marc, de la Secţia de Etnografie şi Artă Populară din Târgu Mureş.
Noua lucrare, care va servi ca material didactic studenţilor de la Istorie şi Litere a Universităţii de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie (UMFST) din Târgu Mureş, este considerată un lucru inedit, aşa cum a fost considerată şi culegerea lui Ioan Şincai din 1791-1792.
„Doamna Mihu, care astăzi vine cu această lucrare nouă, înscrie pe cronologia acestor publicaţii un lucru inedit. Cartea ‘Această pesmă cu cântări lumeşti şi veselitoare – culese de Dimitrie Ardelean 1831’ este a doua cum ar veni cronologic, după manuscrisul de la 1791-1792 al lui Ioan Şincai. Şi ca structură este foarte interesantă pentru că are, pe lângă poeziile propriu-zise şi cântări, o paletă foarte largă şi diversă de creaţii populare, inclusiv cântece de cătănie, cântece de dor, de jale, care sunt îmbrăcate într-un limbaj foarte accesibil publicului, pot să spun că e un limbaj atrăgător. Chiar şi din titlu spune că unele creaţii sunt cântări lumeşti şi veselitoare. Are şi o formă satirică prin care, ca orice folclor satiric, descrie aspecte din lumea satului, din viaţa unor personaje importante din lumea satului, care au un statut special. Şi această transliterare din chirilică în limba română, cu alfabetul latin pe care îl folosim astăzi, este foarte utilă pentru că sunt tot mai puţini cei care ştiu alfabetul chirilic, chiar şi în rândul specialiştilor”, a spus Dorel Marc.
Muzeografii participanţi la conferinţa de la Târgu Mureş susţin că punerea în circulaţie a acestui nou volum de poezii populare de către Elena Mihu este importantă şi onorează instituţia la care cercetătorul a lucrat zeci de ani, Secţia de Etnografie şi Artă Populară, chiar dacă acum are statutul de pensionar.
„Noi colaborăm şi continuăm să preluăm din cercetările dânsei şi să publicăm articole în anuarul nostru Marisia şi în alte publicaţii. Dânsa are iniţiativă şi publică, cum este această carte care apare la Editura MEGA din Cluj-Napoca. Socotim că este o reală contribuţie pentru cei care se ocupă cu folcloristica şi nu numai, pentru cei care vor să descopere frumuseţea satului de altădată, de data asta cum era la 1831. Se pot descoperi noi resurse, noi reprezentări care, din păcate, s-au estompat de-a lungul timpului (…). Practic, Elena Mihu a preluat din colecţia Bibliotecii ASTRA din Sibiu un exemplar în original, care este în chirilică, acest caiet al lui Dimitrie Ardelean, şi îl pune în circulaţie transliterat în limba română, cu alfabetul latin. Contribuţia dânsei este că îl pune în circulaţie transliterat”, a susţinut Dorel Marc.
Muzeografii susţin că studiul introductiv la această culegere de folclor, realizat de Elena Mihu pe mai bine de 60 de pagini este, de asemenea, foarte valoros, întrucât aici explică argumentat de ce este important în istoria folcloristicii ca acest volum să intre în circulaţie. În acest studiu introductiv se arată că, deşi Dimitrie Ardelean provine din zona Banatului, folclorul cules de acesta a circulat inclusiv în zona Târnavei, a Mureşului Superior, şi că în acesta se regăsesc şi piese de pe Valea Gurghiului sau foarte asemănătoare.
O explicaţie este că aceste texte au circulat, se pare, şi prin intermediul preoţilor şi că, aşa cum uneori se cântă pricesne în bisericile din Banat sau din Transilvania, la fel se prezentau şi aceste cântece, cu ocazia serviciului liturgic.
La apariţia volumului „Această pesmă cu cântări lumeşti şi veselitoare – culese de Dimitrie Ardelean 1831” au contribuit muzeograful Florin Bogdan, de la Muzeul din Alba Iulia, şi cercetătorul Dorel Marc de la Secţia de Etnografie şi Artă Populară a Muzeului Judeţean Mureş.
„Ne-am împărţit oarecum sarcinile. Colegul meu, Florin Bogdan, a făcut aranjarea în pagină, tehnoredactarea, iar eu am parcurs textele, fiind profesor asociat la UMFST Târgu Mureş, având un curs de Folcloristică. Cu siguranţă voi folosi acest volum ca material de studiu, atât la cursuri, cât şi la seminarii, pentru că este foarte atractiv pentru studenţi şi uşor de parcurs. Pentru că doamna Mihu a transliterat, dar în partea a doua a cărţii este şi textul facsimilizat din acest caiet, care a fost scris cu litere chirilice la 1831. Aşa că este şi un material didactic foarte util pentru studenţi, indiferent că sunt de la Istorie sau de la Litere. Toţi cei care sunt preocupaţi de folclor vor avea de câştigat parcurgând acest material”, consideră Dorel Marc.
Elena Mihu s-a născut în noiembrie 1946, în comuna Lupu, judeţul Alba, a studiat la Institutul Pedagogic din Bucureşti – Facultatea de filologie, secţia biblioteconomie (1968), a urmat apoi cursurile Universităţii Bucureşti, Facultatea de filologie – limba şi literatura română (1975). A activat ca bibliotecar, profesor şi ca specialitatea muzeograf, având trei atestări ca muzeograf carte veche.
A fost distinsă cu Premiul Academiei Române pe anul 2002, a primit, de asemenea, Diploma de expert Carte Veche şi Documente – acordată de Ministerul Culturii şi Cultelor, în anul 2002. Pe lângă cele două volume de folclor, Elena Mihu are o operă remarcabilă, cuprinzând lucrări de autor, lucrări în colaborare, lucrări ştiinţifice publicate în diferite volume de specialitate, precum şi foarte multe articole.
Putem aminti, între altele, Tipărirea Bibliei lui Petru Pavel Aron, aflată în manuscris (în colaborare); Biblia lui Samuil Micu (Blaj, 1795), reeditată la Roma, lansată în 3 iunie 2001, la Vatican (în colaborare); Aurel Filimon – destin şi afirmare, Târgu Mureş, 2001 (în colaborare); Protopopul Partenie Trombitaş – anul 1848 şi urmările sale. AGERPRES