Duminica orbului

„Sunt Victor Viorel Ponta, vreau să fiu preşedintele românilor, al acelor români care sunt împreună, care au încredere, care sunt mândri şi care au speranţa că vor schimba ţara în bine”. Ceva de genul şi-a început social-democratul premier, sâmbătă seara (în loc de tradiţionalele meciuri, bine alt gen de circ şi pâine), discursul de pe Arena Naţională pentru simpatizanţii şi membrii PSD veniţi ca să îl susţină pe acest candidat care se laudă cu nu are trecut comunist, de parcă faptul că a crescut cu Ion Iliescu, eşalonul al doilea al Partidului Comunist Român, şi Adrian Năstase, tot pe acolo, nu e acelaşi lucru.
Mai mult, atât congresul de la Alba Iulia, cât şi lansarea din Bucureşti cu limbile în dos aferente şi discursurile cu ridicat în slăvi ale premierului mi-au amintit de Plenarele Comitetului Central al PCR, respectiv de adunările de 23 August, când se aduceau omagii conducătorului iubit. Bine, mirarea mea nu e mare, ţinând cont cam cine compune acest partid – deşi nici în celelalte nu e altă Mărie.
Na, eu ardeleanca, una din milioanele care trăiesc pe aici şi care chiar sunt ardeleancă, nu fabricată că aşa dă bine la electoratul din Transilvania, am câteva vorbe să îi transmit acestui mândru că este român care a muncit toată viaţa lui la stat, plătit din banii … inclusiv ai mei.
Să îi spună să fie mândră şi femeii care a venit săptămâna trecută să îmi ceară bani că îi taie curentul electric şi că nu se descurcă din pensie să îşi cumpere şi medicamente şi să se întreţină etc. Şi care nu a avut nici norocul să primească acele şpăgi electorale care se dau acum la tot felul de categorii sociale.
Să îi transmită sentimentul ăsta de mândrie femeii care creşte un copil de 11 ani cu boală degenerativă severă şi care câte 3 luni nu îşi vede indemnizaţia de însoţitor, luni în care doar ea ştie de unde face rost de 200 de lei de scutece, bani de mâncare, de întreţinere etc.
Să îi spună poveştile astea despre mândrie femeii care creşte trei nepoţi din 440 de lei lunar.
Ca să mă opresc aici, pentru că oameni din aceştia mândri pot să prezint sute doar din Tîrgu-Mureş.
Na, dar nu mă mir că Victor Ponta nu are treabă cu realitatea. Când nu prea ştii de unde îţi vin banii, nu tremuri că nu ai ce mânca a doua zi, nu ai habar cât costă traiul de zi cu zi, poţi să fii chiar mândru şi să o spui aşa înflăcărat unor oameni care aşteaptă de 25 de ani să le fie mai bine şi unii chiar au muncit şi au avut speranţe că vor schimba ţara în bine.

Ligia VORO