Teodor Mărgineanu, născut în 1932 la Caşva, lângă Gurghiu, absolvent al Şcoli Militare de Ofiţeri Activi din Sibiu şi repartizat la regimentul de artilerie de la Prundul Bârgăului (Bistriţa-Năsăud), a pus la cale o mişcare revoluţionară anticomunistă, după modelul celei din Ungaria. Se întâmpla în acelaşi an în care a izbucnit şi revoluţia din Ungaria, 1956.
Locotenentul Teodor Mărgineanu, pe atunci în vârstă de numai 23 de ani, a strâns în jurul său 12 gradaţi şi subofiţeri din unitatea unde comanda un pluton. Planul său era ambiţios. Lozinca era „afară cu armata sovietică din ţară”. Rebeliunea urma să înceapă la regimentul din Prundu Bârgăului şiapoi să se extindă spre Bistriţa, Cluj-Napoca, Braşov, apoi Bucureşti. Scopul final era abolirea regimului comunist.
Lipsiţi de experienţă şi de ştiinţa planificării unor astfel de acţiuni, locotenentul Teodor Mărgineanu şi tovarăşii săi au fost trădaţi de un şofer din unitate, soldatul Ion Tripovici, care a informat Securitatea. Toţi au fost arestaţi. Teodor Mărgineanu ultimul, după ce reuşise să scape din capcana Securităţii şi să fugă în pădurile din zona Tiha Bârgăului. A fost prins două zile mai târziu, în 20 decembrie 1956. Grupul a fost judecat cu uşile închise. Locotenentul Teodor Mărgineanu a fost condamnat la moarte şi executat prin împuşcare, într-o pădure din apropierea oraşului Gherla, în iunie 1957. Ceilalţi membri ai Republicii de la Bârgău au primit ani grei de închisoare. Doi sau trei au şi murit în temniţe, din cauza torturilor suferite.
Decenii la rând, despre Republica de la Bârgău a locotenentului Teodor Mărgineanu nu s-a ştiu nimic. Vălul de uitare a fost ridicat de o tânără istorică din Ungaria, Andrea Varga, care se specializase în studiul Revoluţiei Maghiare şi care a aflat cu uimire că mişcarea anticomunistă din ţara ei a inspirat una asemănătoare în România. Doamna Varga s-a mutat pentru aproape un deceniu în România, dar a strâns cu greu informaţii despre grupul locotenentului Mărgineanu, fiind tratată adesea ca o „unguroaică iredentistă”. Finalmente, a reuşit să afle tot adevărul şi să-şi publice rezultatele cercetărilor despre „Republica de la Bârgău”.
Din datele oferite de cercetătoarea maghiară în anii 2007 și 2008, „cei care au făcut parte din comitetul revoluționar, ca și țăranii bârgăuani care nu au știut nimic de planurile locotenentului, dar l-au cazat o noapte, l-au dus cu căruța câțiva kilometri sau i-au dat ceva de mâncare ori o cană cu apă, în timpul celor două zile în care locotenentul a fost fugar după ce a aflat că fuseseră trădați… au fost aspru pedepsiți”, menţiona, cu ceva ani în urmă, publicaţia Gazeta de Bistriţa.
„Vreau ca şi cei care nu au nume, chipuri, voci, nu au identitate să înceapă să aibă nume, să aibă chipuri. Altfel, ei au murit degeaba”, declara cercetătoarea Andrea Varga, acum vreo 15 ani, în presa vremii.
Locotenentul mureşean Teodor Mărgineanu a fost, fără îndoială, un erou al rezistenţei anticomuniste şi ar merita cunoscut şi preţuit ca atare. De menţionat că, deocamdată, în satul său natal, Caşva, nu există nimic care să spună ceva despre jertfa sa. Tot ce există, în acest sens, e o placă comemorativă, amplasată în curtea închisorii din Gherla (unde a fost deţinut până la execuţie), pe care sunt gravate, la grămadă, numele tuturor celor care au pierit acolo. Cam puţin…
Sorin Simion
surse foto: Memorialul Sighet, CNSAS
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.