Proiectul „Exponatul lunii”, demarat în premieră de Secția de Științele Naturii din cadrul Muzeului Județean Mureș, își propune vizualizarea patrimoniului muzeal conservat în depozitele științifice, printr-o diversificare a ofertei pentru public, alta decât cea prin expoziția de bază.
Astfel, în fiecare lună, începând cu luna aprilie a anului 2017, publicul va avea ocazia să admire câte un exponat aparte.
Exponatul lunii mai 2017 este muflonul european (Ovis ammon musimon), un exemplar naturalizat, conservat în depozitele științifice ale muzeului de circa 42 de ani.
Piesa provine de la Grădina Zoologică din Târgu-Mureș și a intrat în patrimoniul muzeului în data de 26 august 1975. Prepararea prin naturalizare a piesei a fost realizată de către domnul restaurator Szombath Zóltan.
Publicul interesat poate afla detalii despre acest mamifer, la sediul Secției de Științele Naturii din cadrul Muzeului Județean Mureș din Tîrgu-Mureș, de pe strada Horea nr. 24, pe tot parcursul lunii mai 2017.
Muflonul european, oaia sălbatică
(Ovis ammon musimon)
Este strămoșul oii domestice.
Este originar din Asia Mică.
Documentele existente arată că, în România, colonizarea oii sălbatice europene aduse din insulele Sardinia (Italia) și Corsica (Franța), s-a încercat în câteva rânduri, însă numai în regiunea Dobrogei climatul a permis un optim al evoluției populațiilor de mufloni.
Din cauze variate (boli, răpitoare, extinderea pășunatului și sporirea numărului câinilor însoțitori de turme, braconaj), începând cu anul 1995 mufloni liberi nu mai există în România. Pentru menținerea speciei în fauna României, s-au creat țarcuri, pentru protejarea de răpitoare (lupi, șacali) și câini hoinari. Astfel, în anul 1995 s-a reînființat țarcul de la Negureni (jud. Constanța), iar în anul 2004 parcul Șarlota (jud. Timiș).
În prezent se pare că efective mai importante se află în zona județului Constanța.
Este un atlet desăvârșit: are o sprinteneală surprinzătoare pentru cei care se lasă înșelați de înfățișarea sa aparent greoaie: poate face salturi de 2 m înălțime și 3–4 m lungime.
Berbecul are coarne masive, inelate și răsucite. Acestea cresc în spirală odată cu înaintarea în vârstă a animalului, putând ajunge la 90 cm. Femela nu are întotdeauna coarne; acestea sunt mai puțin curbate, mai scurte (de până la 10–12 cm) și îndreptate spre spate.
Trăiește în grupuri de 5-12 indivizi.
Consumă hrană de origine vegetală.