Expoziţia „Oraşul întărit”, o reîntoarcere la rădăcini printr-o abordare inovatoare de prezentare a istoriei

În Cetatea Medievală a Târgu Mureşului, o expoziţie ce împleteşte artefacte istorice cu poveşti de viaţă incitante, „Oraşul Întărit”, îşi propune să transporte vizitatorii în tumultuoasa epocă modernă timpurie, care a modelat comunitatea locală, de la breslele esenţiale economiei urbane, până la obiceiurile gastronomice ale vremii.

Expoziţia oferă un tablou viu al unei perioade de tranziţie majoră pentru oraş, prin parcurgerea unor module tematice despre structurile sociale, economice şi culturale. Această incursiune istorică se sprijină pe poveşti remarcabile, cum ar fi cea a „vrăjitoarei” Katalin Sárdi, a cărei dramă aduce la lumină complexitatea sistemului juridic al epocii.

„Ce face expoziţia cu adevărat inedită este abordarea sa inovatoare de a aduce trecutul în prezent prin intermediul acestor poveşti de viaţă ce reuşesc să facă legătura dintre trecut şi prezent. Un exemplu este povestea ‘vrăjitoarei’ Katalin Sárdi, care a fost acuzată de vrăjitorie în 1682, cazul său fiind folosit de curatorii expoziţiei pentru a ilustra sistemul de justiţie din acea perioadă şi pentru a evidenţia complexitatea relaţiei dintre lege şi comunitate. La fel de impresionantă este naraţiunea lui Ferenc Nagy Szabó, care scoate în evidenţă provocările şi realizările unui membru al breslei croitorilor în căutarea cetăţeniei şi succesului personal, subliniind astfel interacţiunea delicată dintre lege şi comunitate. În plus, mixul unic de artefacte şi naraţiuni îmbogăţeşte experienţa culturală a vizitatorilor”, a declarat, pentru AGERPRES, reprezentantul pe comunicare al Muzeului Judeţean Mureş, Iulia Vizi.

Expoziţia este amplasată strategic într-o clădire din incinta Cetăţii Medievale din Târgu Mureş, cel mai important edificiu al comunităţii din secolul al XVII-lea.

Întrucât locul ales pentru expoziţie este emblematic, clădirea fiind cunoscută în oraş ca fosta cazarmă a garnizoanei habsburgice, expoziţia debutează cu prezentarea istoriei clădirii, printr-o reconstrucţie 3D.

„Deşi trecutul său nu este pe deplin clar, ştim cu siguranţă că nucleul clădirii actuale este reprezentat de două case de locuit din perioada modernă timpurie. Prima cazarmă a garnizoanei habsburgice, care a expropriat cetatea în scopuri militare, a fost construită în secolul al XVIII-lea, folosind părţi ale acestor două case. Forma actuală a clădirii datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Istoria fostei clădiri de comandă este ilustrată printr-o reconstrucţie 3D”, precizează curatorii.

Pe coridorul clădirii, înainte de a pătrude în sălile tematice, aflăm despre acordarea titlului de oraş liber regesc în 1616, semnificaţia şi consecinţele directe ale acestui titlu, schimbarea numelui oraşului, acordarea stemei.

Obiectul central este primul sigiliu al oraşului din 1620.

Aici aflăm că, în data de 29 aprilie 1616, principele Transilvaniei, Gabriel Bethlen a emis un privilegiu în favoarea oraşului Târgu Mureş, conferindu-i titlul de oraş liber regesc.

„Nu sunt cunoscute împrejurările elaborării privilegiului şi nici motivele emiterii lui tocmai în cadrul Dietei de la Alba Iulia din 1616. (…) Privilegiul acordat este un document scris pe un pergament de mari dimensiuni, în colţul din stânga sus al documentului se poate vedea stema donată oraşului, încadrată şi împodobită printr-un medalion compus din şiruri ornamentale concentrice. Autenticitatea documentului este conferită de către semnătura principelui. Privilegiului i-a fost adăugat un sigiliu atârnat pe un şnur multicolor: roşu, galben, verde, mov. Sigiliul atârnat, original, reprezintă o impresiune în ceară roşie fixată într-un alt cadru de ceară, de culoare naturală. La autentificarea documentului a fost folosit primul sigiliu din 1613 al principelui”, precizează curatorii expoziţiei în catalogul care descrie pe larg fiecare etapă a „Oraşului Întărit”.

Din expoziţie mai aflăm că în epoca modernă timpurie Târgu Mureşul a devenit cel mai important centru meşteşugăresc din regiune, viaţa economică fiind dominată de existenţa unei industrii locale desfăşurate în cadrul diferitelor bresle.

„Meşteşugarii s-au reunit în jurul unor asociaţii profesionale şi de apărare a intereselor economice, pe modelul oferit cu precădere de oraşele săseşti din Transilvania. Primele bresle apărute s-au născut din asocierea meşteşugarilor, care prin bunurile oferite au satisfăcut nevoile cotidiene ale locuitorilor: măcelari (1493), croitori (1514), cojocari (1520), şelari, curelari (1513), funari (1579), tăbăcari (1584). Până la mijlocul secolului al XVII-lea numărul iniţial al breslelor s-a mărit considerabil, alături de cele menţionate făcându-şi apariţia breasla felcerilor, rotarilor, dogarilor, lăcătuşilor, fierarilor, cizmarilor, olarilor, aurarilor etc.”, se mai arată în catalogul expoziţiei.

Breslele cu meşteri mai înstăriţi au primit sarcina construcţiei, întreţinerii şi apărării turnurilor şi bastioanelor, iar cele cu mijloace materiale mai modeste aveau obligaţii similare în cazul zidurilor cetăţii, susţin curatorii expoziţiei.

De asemenea, aflăm că, în fosta mănăstire franciscană din cetate, a luat fiinţă, prin hotărârea Dietei transilvane din 1557, şcoala protestantă sub numele de Schola Particula, fapt ce i-a garantat sprijinul acordat de principe în forma unei donaţii anuale

La mijlocul secolului al XVI-lea locuitorii târgului privilegiat au aderat la diferitele curente ale confesiunii protestante, majoritatea populaţiei protestante a devenit adepta credinţei elveţiene (confessio helvetica), astfel născându-se una dintre cele mai timpurii şi cele mai importante comunităţi reformate din Principatul Transilvaniei.

Cât priveşte gastronomia, de aici aflăm lucruri mai puţin cunoscute, cum ar fi că, din punct de vedere gastronomic, în perioada medievală şi modernă timpurie însă nu existau diferenţe regionale majore în modul de preparare a mâncărurilor, dar că procesul de separare gastronomică a urmat schimbările politice.

„Odată cu formarea principatului Transilvaniei, bucătăria acestei regiuni s-a delimitat într-o oarecare măsură, păstrând caracteristicile bucătăriei renascentiste chiar şi în perioada modernismului timpuriu. Acest proces a fost întrerupt abia la momentul integrării Transilvaniei în Imperiul Habsburgic. În urma acestor schimbări se va naşte, în cursul secolelor XVIII-XIX, bucătăria ardelenească cu caracter specific. Cercetările referitoare la cultura gastronomică a epocii moderne timpurii prezintă doar alimentaţia nobilimii şi parţial a angajaţilor nobililor, deoarece avem doar date sporadice despre alimentaţia majorităţii populaţiei, a iobagilor sau a săracilor din oraşe. Aceştia din urmă consumau probabil pâine şi diferite mâncăruri cu păsat (în Evul Mediu mei, apoi porumb), iar mai târziu diferite ciorbe de legume. Elita societăţii se hrănea de două ori pe zi. Masa principală a fost prânzul, consumat în jurul orei 9-10, iar cina se lua la orele 17-18”, se precizează în catalog.

Baza alimentaţiei era carnea, cea mai răspândită fiind cea de vită, în timp ce carnea de porc şi de miel erau considerate mai valoroase. La ocazii festive se consuma găină, cocoş şi, mai rar, curcan, iar mâncărurile din peşte erau destul de populare, fiind dominate de peştii de apă dulce – ştiucă, crap, caracudă -, iar nobilii erau familiarizaţi şi cu somonul.

„Peştele se consuma şi în zilele de post şi oraşele mari dispuneau de obicei de heleşteu (în cazul oraşului Târgu Mureş ştim despre unul la Sâncrai). Alimentaţia acestei perioade era puternic influenţată de dispoziţiile religioase (în Evul Mediu biserica catolică permitea 250 de zile cu carne şi 110 zile de post). Deşi locuitorii oraşului Târgu Mureş au trecut în a doua parte a secolului al XVI-lea la calvinism, efectele schimbării s-au făcut simţite relativ târziu în domeniul alimentaţiei”, precizează curatorii.

Cât despre obiectele din argint şi cositor expuse, aflăm că, în secolele XVII şi XVIII, acesta au reprezentat instrumente cheie de reprezentare socială şi acumulare de avere pentru burghezie şi nobilimea transilvăneană.

„Piesele de argint, foarte apreciate pentru valoarea lor materială şi simbolică, au fost utilizate nu doar pentru decorare, ci şi ca rezerve de capital într-o perioadă instabilă economic. Aceste obiecte de lux, esenţiale atât pentru marii burghezi, cât şi pentru aristocraţi, reflectau statutul social al proprietarilor lor şi erau adesea dăruite sau colecţionate. În timp ce majoritatea obiectelor de argint aveau rol decorativ, vasele din cositor erau utilizate în mod practic pentru servirea alimentelor şi băuturilor, simbolizând modestia şi responsabilitatea meşteşugarilor. În rândul breslelor, obiectele de cositor au reflectat cultura materială a meselor burgheziei moderne, iar paharele erau printre cele mai comune, însă rareori utilizate în viaţa de zi cu zi. Paharele de breaslă aveau dimensiuni mai mici şi erau deţinute în mai multe exemplare identice. Schimbările culturale din secolul al XVIII-lea, inclusiv popularizarea faianţei şi a porţelanului european, au dus la diminuarea treptată a utilizării argintăriei şi a vaselor din cositor”, arată curatorii.

Expoziţia nu ne oferă doar o lecţie de istorie, susţine Iulia Vizi, ci serveşte ca un punct de reflecţie asupra provocărilor şi progreselor pe care Târgu Mureş le-a traversat ca societate.

„Prin combinarea de module tematice ce acoperă aspecte sociale, economice şi culturale, expoziţia reuşeşte să creeze o experienţă interactivă şi educativă. Vizitatorii sunt invitaţi să exploreze nu doar obiecte de epocă, ci şi povestiri vizuale şi multimedia ce reuşesc să recreeze un timp de efervescenţă culturală şi transformare urbană. ‘Oraşul întărit’ este mai mult decât o expoziţie, este o invitaţie de a explora şi a înţelege mai profund spiritul unui oraş aflat la intersecţia dintre tradiţie şi modernitate, un reper cultural ce îmbogăţeşte moştenirea istorică a Târgu Mureşului”, a mai arătat reprezentanta Muzeului Judeţean Mureş.

Expoziţia se întinde pe o suprafaţă de 120 de metri pătraţi şi a fost realizată sub coordonarea lui Győrfi Zalán şi Tamás Sárándi, alături de o echipă de specialişti ai Muzeului Judeţean Mureş. AGERPRES