Am fost o microbistă înrăită, crescută de tatăl meu pe stadionul de la ASA, cu meciurile acelea în care bărbaţii uitau de neveste, copii, probleme pentru două ore pentru a fi alături de o generaţie de fotbalişti de excepţie care au adus glorie Tîrgu-Mureşului şi României. Nu am să nominalizez pe nimeni, dar cred că multă lume ştie la cine mă refer. Am fost, de asemenea, o împătimită a handbalului pe când Mureşul juca în Europa, iar numele unor Angela Bloj, Estera Matefi sau Eva Mozsi erau cele ale unor vedete locale şi naţionale.
După 2000 însă mizeria din fotbalul românesc şi mediocritatea din handbalul mureşean – continuu să mă uit la meciurile Oltchim şi ale Naţionalei României – m-au îndepărtat de aceste sporturi. M-am apropiat încet, învăţând, greşind, judecând, de baschet.
Îmi place baschetul pentru că e spectaculos, neplictisitor, plin de adrenalină şi extrem de dinamic. De asemenea, credeam, într-o uşoară naivitate, că acest sport e mai puţin atins de tarele societăţii româneşti, subjugate cuvântului generic de corupţie. Şi totuşi… acum când BC Mureş joacă o finală de campionat împotriva unei echipe ce domină de ani buni baschetul masculin, CSU Asesoft Ploieşti, îmi pun tot mai mult întrebări legate de fairplay, corectitudine, cel mai bun să câştige, în teren. Am fost la toate meciurile finalei, cu excepţia meciului trei de la Brazi, şi am văzut cum, cu discreţie, iar alteori grosolan poţi fi furat în momente cheie, astfel încât să nu ai nicio şansă să arăţi că eşti, într-adevăr, mai bun şi că faptul că ai încheiat sezonul regulat pe primul loc nu este o întâmplare. Ştiu că vor fi tot felul de supăraţi care vor spune că arbitrajul în baschetul românesc o fi impecabil, că BC Mureş nu a gestionat întotdeauna cu luciditate momentele cheie, doar că atunci când eşti sancţionat pentru orice fault, iar adversarul tău te poate ţine întreg meciul în coate aplicate în gură, gât, piept etc. e cam greu să fii lucid, să joci dacă se poate şi de două ori mai bine, să nu te enervezi şi să îşi vezi doar de tactica ta. Orice ce s-ar întâmpla la meciul al şaselea de la Brazi, la cel de-al şaptelea, dacă va fi să fie de la Tîrgu-Mureş, pentru mine şi nu sunt singura, BC Mureş e campioana acestui an, cel puţin a inimilor noastre alb-albastre chiar dacă în statistica Federaţiei Române de Baschet alt nume ar trebui consemnat. BC Mureş e similară pentru mine cu fairplay-ul. Adversarii lor, din păcate, sunt corijenţi la ceea ce defineşte sportul.
P.S. Pe când o descindere a procurorilor pasionaţi de corupţia din fotbal şi în baschet?
Ligia Voro
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.