Farcaș Mihai-Dan: Rezidențiatul este muncă, iar munca trebuie respectată?

Soluții, nu pedepse, privind integrarea medicilor: la stat sau la privat?

Ți-am captat atenția?! Ia… verifică altfel de soluții pentru stat și pentru ”am plătit să fiu servit”, cât și opțiunea privind libertatea sistemului medical, nu doar a medicilor, ci și a pacienților. Libertatea de a alege unde beneficiezi de serviciul gratuit. Libertatea de a alege medicul. Libertatea medicilor de a alege instituția unde prestează. Pentru că libertatea înseamnă comparație, iar comparația expune incompetența!

Spitale publice prin comparație: Reghin vs Sighișoara!

S-au schimbat multe în ultimii ani și există exemple care demonstrează că performanța este posibilă și în sistemul public. Sunt spitale de stat care funcționează eficient, unde investițiile sunt vizibile, echipele sunt stabile, iar actul medical este respectat. Spitalul din Reghin este un astfel de exemplu, unde expresia „omul sfințește locul” capătă un sens concret – sau, mai exact, „managerul sfințește locul”, împreună cu echipa pe care a știut să o formeze, să o motiveze și să o responsabilizeze. Acolo unde există leadership autentic, transparență și criterii profesionale clare, rezultatele apar. Comparativ uitați-vă la spitalul din Sighișoara, câte rateuri, câtă ineficiență, fonduri ratate și proiecte întârziate, personal medical nemotivat, rezultate care întârzie să apară, pacienți care fug la Tg. Mureș, chiar cu riscul de a agrava situația medicală în care se află.

Politicul și tentația de a controla sistemul

Acolo unde politizarea devine regulă, riscul de corupție și de ineficiență crește inevitabil. Fapt pentru care, libertatea pacientului de a alege instituția medicală, publică sau privată este o cerință obligatorie de implementat în legislația actuală. Adevărata problemă nu este că medicii ar produce prea puțin. Problema este că sistemul este controlat prea mult. Contractarea prin Casa de Asigurări este adesea: limitată, condiționată, temporară și influențată politic. În orice alt domeniu, obții autorizație, îndeplinești condițiile și începi activitatea ziua următoare. Comparativ în sistemul medical sunt ”ferestre”, ”plafoane”, ”norme repartizate”, ”reguli noi și vechi”, ”sugestii pentru unii”, ”favoruri pentru alții”. Ce mai, ori vine medicul la ”stăpân”, ori

Să revenim: Rezidențiatul nu se face în sala de clasă, ci în spital!

Știați că multe secții de spital nu ar putea funcționa fără rezidenți. Aceasta este realitatea pe care dezbaterea publică o ignoră. S-a insinuat ideea greșită că rezidențiatul ar fi o formă prelungită de școlarizare, o concesie făcută de stat tinerilor medici. În fapt, rezidențiatul înseamnă muncă directă în spital, la patul bolnavului, în sala de operație și în gardă. Din primul an, medicul rezident produce valoare și susține activitatea curentă a secțiilor. Este muncă remunerată modest, dar esențială pentru sistem. În acest context, gărzile neplătite sau nerecunoscute ca vechime nu sunt simple detalii administrative, ci nedreptăți structurale.

La fel de greșită este ideea că statul ar putea condiționa viitorul profesional al medicilor pentru că „le-a oferit” rezidențiatul. În nicio altă profesie nu se aplică o asemenea logică. Inginerii, juriștii sau meseriașii calificați nu primesc posturi garantate și nici nu li se restrânge libertatea profesională în numele formării inițiale. Cazurile punctuale de abuz nu justifică o abordare colectiv punitivă.

Paradox european: bani există, viziune nu!

În loc să pedepsești rezidenții care nu continuă în sistem, sau medicii care pleacă, statul ar putea echilibra cheltuiala indirectă a studiilor, cu finanțare europeană. România are acces la fonduri europene dedicate integrării tinerilor absolvenți pe piața muncii, inclusiv prin inițiative pentru prevenirea excluziunii profesionale. În loc să penalizeze rezidenții sau să le limiteze opțiunile, statul ar putea folosi aceste instrumente pentru a susține gărzile, mobilitatea în zone deficitare și stabilizarea profesională. Există resurse. Lipsește voința administrativă coerentă.

Sistem public sau privat? Competiția nu distruge sistemul public. Îl purifică.

Dacă vrem retenție, performanță și echilibru, soluția nu este constrângerea, ci competiția reglementată corect. Libertatea de a contracta, de a practica în public și privat, de a fi plătit proporțional cu munca prestată. Rezidențiatul este muncă. Iar munca nu este o concesie acordată de stat, ci un drept care trebuie respectat. Iar când începi la final de rezidențiat, cariera profesională ca medic cu drept de liberă practică, liber să-ți asumi în întregime consecințele deciziilor pe care le vei lua ca medic, trebuie să ai libertatea să adaugi valoare în societate. Fie la stat, fie la privat, acolo unde competențele lor pot fi cel mai bine scoase în evidență.

Sistemul privat de sănătate funcționează după o logică simplă: nu colectează taxe, nu gestionează contribuții obligatorii și nu trăiește din alocări administrative, ci încasează strict pentru serviciile pe care le prestează efectiv. Este un mecanism bazat pe cerere, performanță și capacitatea de a răspunde rapid nevoilor pacientului. Dacă Casa de Asigurări ar permite o contractare continuă pe tot parcursul anului, cu acces egal pentru unitățile publice și private, cu norme distribuite transparent și finanțare acordată per serviciu real prestat, competiția ar deveni un instrument de evaluare obiectivă. Atunci s-ar vedea clar care spitale publice sunt performante și care sunt captive intereselor politice, care secții sunt eficiente și care sunt menținute artificial prin protecție administrativă. Într-un asemenea cadru, pacientul nu ar mai fi spectator al unui sistem închis, ci ar deveni arbitru prin propria alegere.

Concluzia: Nu medicii sunt problema sistemului, ci sistemul este problema medicilor. Soluțiile sunt vizibile și existente prin finanțări europene pentru echilibrarea bugetului alocat în pregătirea celor 7000 de studenți la medicină, prin libertatea medicilor și a pacienților și prin competiție transparentă dintre public și privat.

Libertatea de a contracta, libertatea de a practica, libertatea de a concura, libertatea de a fi plătit pentru ce produci. În momentul în care Casa de Asigurări va deveni o instituție tehnică, nu politică, iar contractarea va fi deschisă și continuă pentru orice medic sau spital autorizat, echilibrul se va regla natural.

Mihai-Dan Farcaș,

Antreprenor în sănătate

Manager Centru Medical și Spital Privat