Feminitatea lipsește de la apel?

Obișnuitele flori și urările de bine mieroase au fost destule și în acest an, de Ziua Femeilor, dar ceva totuși a lipsit. Emoția? Gingășia? Feminitatea? În căutarea unui răspuns, am început să observ … femeile.
Pe stradă, Gabor merge hotărât cu pași mari, trăgând după el un tinerel ce poartă țanțos pălăria ce îi tronează pe cap. La trei pași distanță, în spatele lor, cu șosete albe și saboți de plastic în picioare, cu câteva fuste multicolore sub șorț, hălăduiește mama copilului, cărând o plasă mare de rafie. Deși își ține privirea în pământ, ocolind parcă fisurile din asfalt, nu pare deranjată de situație.
Oră de vârf. În autobuz, tinerele stau pe scaune cu nasul în telefoanele deștepte, bucurându-se de cuceririle tehnicii din mijloacele de transport în comun. Femeile în vârstă fac echilibristică, resemnate, spunându-și parcă în gând: lasă că tinerețea e o boală curabilă. Trece! Și roata se învârte!
Pe ecranul televizorului, smart și el, din fericire cu sonorul tăiat, o interpretă mimează cântarea. În jurul ei se zvârcolesc o jumătate de duzină de dansatoare la fel de despuiate. Mișcările lor bruște, sacadate –probabil pe ritmul muzicii, te sperie că-și vor frânge gâtul de nu se potolesc!
Pe monitor curg mesaje, numere de telefoane și rugămintea să mă ocup de un „circ de cartier”. Sun la primul număr. Turuie o voce de femeie. Sun la al doilea număr. Idem. Povestea însă are efectul bumerang și nu mă miră că se – ntoarce la cea de la care a fost lansată!
Mă șochează o imagine de profil de pe pagina de socializare. Nu e cont fals, ca atâtea altele, dar îmi dă convingerea că ceva s-a stricat ireparabil în lumea asta.
Din prea mult timp liber, lipsite de atenția la care stânjesc și negăsind calea spre fericirea sufletească, unele împroșcă cu venin tot ce le iese în cale.
Empatia? Bunul simț? Logica? Nu le căutați aici. Încercați în altă parte!
În schimb veți găsi hărțuire. Calomniere. Răutatea ce picură ca o ploaie de toamnă din vorbele lor ce infectează audiența înfometată de circ. Manifestări ce nu odată frizează absurdul sunt la ordinea zilei. Corul bârfitoarelor nu obosește. Se interpretează contagioasa arie a calomniei!
Puse cap la cap, imaginile astea par dezolante. Încotro ne îndreptăm? De la indignarea iscată pe vremuri de nonconformismul manifestat de George Sand, am ajuns ca la început de mileniu trei să ne pierdem cu totul feminitatea? Au ajuns stimabilele atât de masculinizate încât azi-mâine riscăm să nu le mai putem deosebi de bărbați? Nu-i stres, că și ei suferă o transformare bizară. L-ați văzut pe manechinul ce purta un imens cuib de barză pe cap? Asta doar așa, ca să nu ne lăsăm pradă depresiei.
Celor care se recunosc în descrierile de mai sus, le spun doar atât: vi se pare. Orice asemănare cu persoanele din jur este pur întâmplătoare. Sau nu?

Erika MĂRGINEAN