Hotărât lucru, microbiștilor târgumureșeni le-a fost tare dor de fotbal măcar de Liga 2. Aproximativ 2.500-3.000 de iubitori ai fotbalului au ținut să asiste la meciul de azi, cu Corvinul Hunedoara. Echipă care are ca obiectiv promovarea directă în Liga 1 în acest sezon. Stadionul Transil a fost o gazdă… așa și așa. Suprafața de joc a fost decentă pentru acest nivel. La fel și tribunele. Din păcate, parcările au fost sub orice critică. Prost semnalizate sau deloc și clar insuficiente pentru un asemenea aflux de spectatori. S-a descurcat fiecare cum a putut.
Revenind la meci: Corvinul, cu mai mulți foști prim-divizionari în lot, a avut mai mult posesia și a ratat câteva ocazii bune de a marca în prima repriză. ASA a replicat destul de palid. După pauză, oaspeții au jucat minute bune cu fundașii la linia de centru, dar n-au mai fost așa de periculoși în fața porții mureșene. Iar în cele 2-3 situații când au fost aproape de gol, portarul Geantă și-a făcut datoria.
Pe final de joc, ASA a ratat două situații rarisime de gol, în situații de unu la unu cu puștiul Codruț Sandu din poarta Corvinului. O dată a scos un fundaș chiar de pe linia porții, a doua oară mingea respinsă prost de Sandu a lovit transversala. Vorba colegului Claudiu Oros, de la TVR, ”îi băteam cum i-a bătut CFR pe Lugano”. Una peste alta, o remiză echitabilă. Oaspeții au părut ceva mai buni, dar s-a văzut lipsa lor de omogenitate (au adus 12 jucători noi în pauza competițională). Gazdele… în nota Unirii Ungheni din sezonul trecut. Dar mai ambițioase și mai harnice, chiar dacă, în partea a doua, s-a observat o oarecare cădere fizică. De la ASA ne-a plăcut portarul Geantă – fără el, nu vorbeam acum de remiză – și mijlocașul camerunez Ekollo, care a impresionat prin travaliu și ambiție în joc.
Chiar dacă unii spectatori au acuzat prețul cam piperat al biletelor de intrare (”Băăăă, cu treij de lei vezi Dinamo-FCSB”, se revoltase unul), spectacolul sportiv oferit de cele două echipe a fost unul plăcut, agreabil. Cum spuneam și în titlul acestui articol, la Târgu-Mureș e foame mare de fotbal, după atâția ani de (aproape) nimic.
Sorin Simion