Fonduri europene otrăvitoare!

Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU), e doar unul din programele prin care organizațiile non-guvernamentale pot accesa fonduri europene în perioada 2007-2013. Totuși, la această oră s-a dovedit extrem de toxic pentru ONG-urile care chiar au făcut-o. Luni întregi de întârzieri la deconturile în cadrul proiectelor și sute de mii de euro lipsă astfel din contabilitate, au adus „fericitele” ONG-uri care au reușit să acceseze bani europeni cu conturi blocate, sechestru pe bunuri sau chiar ipoteci pe clădiri. Situația din județul Mureș nu este nicidecum o excepție, ci o regulă la nivel național.

Aventura celor de la Teatru 74…

…a început la 1 iulie 2010, când a început derularea proiectului „Practică Teatrală în Regiunile Centru și Nord-Vest”, organizat în parteneriat cu Universitatea de Arte Tîrgu-Mureș. La semnarea contractului se prefigura un succes imens: era un proiect cu o valoare de peste 800.000 de euro, cu o perioadă îndelungată de derulare, cu aplicabilitate imediată și rezultate cuantificabile.

Proiectul urma să se deruleze o perioadă de 26 de luni, timp în care studenți din anii terminali ai facultăților de teatru din Cluj-Napoca, Sibiu, plus cei din Tîrgu-Mureș învățau de la zero cum să-și facă o companie de teatru cu tot ce implică asta, iar la final să poată prezenta un spectacol scris, regizat, jucat, produs și promovat de ei. Acțiunile din proiect au decurs exact cum trebuia, însă nu și partea birocratică din spate, care a suferit enorm din cauza întârzierilor și a lipsei de comunicare din partea organismelor de management care sunt puse ca filtre până la Comisia Europeană care virează efectiv banii. Managerul de proiect Theo Marton explică: „Primul nostru proiect „Practică Teatrală în Regiunile Centru și Nord-Vest” ar fi trebuit să fie la ora aceasta încheiat, inclusiv la nivel de deconturi. El este încheiat la nivel de activități în proiect, dar este în suspendare din cauza întârzierii plăților de la POSDRU. Din cauza asta ne aflăm într-un mare blocaj financiar: conturi blocate, sechestru pe bunuri…”.

După ce anul trecut deconturile au întârziat 5-6, până chiar la 7 luni de zile, ceea ce a dat peste cap activitatea teatrului, anul acesta povestea s-a reluat. Circuitul deconturilor este scurtcircuitat aproape la fiecare organism intermediar românesc. Se fac prima dată cereri de decont, apoi audite, reevaluări, însă beneficiarul se găsește în cea mai mare ceață, fiindcă lui nu i se spune nimic. „Momentan nu se știe ce se întâmplă cu auditele care au avut loc. Nu există un răspuns la ele, e o stare de incertitudine. Ceea ce știu este că de o bună bucată de timp din partea Uniunii Europene nu mai există deconturi efectuate, pentru că la rândul lor ministerele trimit către UE dosarele de rambursare. Din câte știu eu nu s-au mai depus astfel de dosare de ceva vreme, iar proiectele au fost susținute de la bugetul de stat. Până mai acum câteva zile nu s-au efectuat plăți. Nici acum nu se știe dacă se vor efectua, dar au promis că se vor face decontările cererilor de rambursare, care sunt verificate”, mai spune Theo Marton.

Necazuri

Între timp cei de la Teatru 74 se află acum într-o altă dilemă. Au primit doar puțin peste jumătate din banii de pe primul proiect (așteaptă încă aproximativ 400.000 de euro), au semnat un al doilea contract de finanțare pe fonduri europene, tot pe POSDRU, însă sunt datori la furnizori și la stat, au blocată activitatea de către Finanțe, iar întârzierile de câteva luni la plata salariilor au devenit în ultimul an mai degrabă o regulă decât o excepție. Din cauza aceasta, au ajuns să regrete semnarea celui de-al doilea contract de finanțare: „Noi ne derulăm activitatea pe un alt proiect pe care ne-am angajat și pe care nu pot să spun decât că îl regret. Nu neapărat prin prisma proiectului pe care l-am scris. Trebuie să facem o diferență clară: noi suntem foarte mândri de ce am reușit, de rezultatele pe care le-am avut în primul proiect pe care l-am încheiat. Ceea ce ne deranjează este lipsa de transparență și de fluență a activităților financiare, pentru că astea ne blochează imediat. Noi suntem un ONG, nu dispunem de foarte multe fonduri suplimentare. Noi am încercat și am sprijinit chiar aceste proiecte din fonduri proprii. Fiecare bănuț pe care asociația l-a atras a fost folosit pentru a sprijini aceste proiecte, dar câtă vreme poți să faci treaba aceasta?”, se întreabă retoric Theo Marton.

Singura parte bună din toată afacerea e că studenții participanți în proiect n-au avut atât de mult de suferit. Doar o parte din ei, cei care au participat în al doilea an de derulare, n-au primit încă o subvenție care era prevăzută în proiect. Ba mai mult, spectacolele produse de tinerii studenți la Tîrgu-Mureș au prins destul de bine în lumea teatrală, așa că au fost la Gala HOP, și anul trecut și anul acesta, la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu și la festivalurile de teatru de la Iași, Timișoara sau Satu-Mare. Sunt rezultatele cuantificabile, la care se adaugă experiența acumulată de ei în organizarea de evenimente.

În cadrul celui de-al doilea proiect, unde contractul a fost semnat, activitățile au fost decalate, iar Theo Marton spune că ia în calcul inclusiv varianta întreruperii derulări acestuia: „Aici ne-am propus să facem șase spectacole în fiecare an, cu tema teatru modern – folosirea mijloacelor multimedia ca modalitate de înlocuire a decorului clasic de teatru (…) Am decalat stagiile din mai multe motive. Sincer așteptăm să vedem ce se întâmplă, pentru că în momentul de față noi nu ne mai putem lua angajamente pe care n-o să le putem respecta. Poate veni chiar decizia de a întrerupe al doilea proiect în situația în care suntem singurii care susțin în mod constant contractul”. Acest al doilea proiect este tot unul de durată, care ar trebui să se încheie abia în 2014. Valoarea totală a lui este de puțin peste 2,3 milioane de lei.

Aceeași sursă de finanțare, aceleași necazuri…

…însă de această dată într-un total alt proiect, derulat de Fundația Alpha Transilvană. Este vorba despre proiectul „Eficienţa Muncii Asistate. Crearea și implementarea metodologiei integrate de pregătire profesională și angajare asistată pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități”. Concret, proiectul și-a început derularea la 1 ianuarie 2011 și ar trebui să se încheie în a doua parte a anului viitor. Până atunci 70 de persoane cu dizabilităţi ar urma să fie certificate în 5 meserii, iar 40 din acestea ar urma să-și găsească locuri de muncă în conformitate cu calificarea urmată. De asemenea, pe modelul serviciului de informare, consiliere şi medierea locului de muncă din cadrul Fundaţiei Alpha Transilvană, la finalul proiectului ar trebui să fie înfiinţate și funcționale încă 10 centre de angajare asistată pentru persoane cu dizabilităţi, iar 60 de mediatori sociali ar urma să fie calificați pentru a lucra în aceste centre. Asta în teorie. În practică și aici sunt probleme.

„Sufocant” de greu

Managerul de proiect Andreia Moraru spune că dificultățile au devenit din ce în ce mai sufocante, iar în luna septembrie au ajuns să amâne pentru prima dată activitățile din proiect: „Luna septembrie a acestui an a fost prima lună în care a trebuit să amânăm câteva dintre activități din lipsa resurselor financiare și acumulare de datorii către furnizori, deci situația proiectului este critică. Doresc să menționez că de la bun început proiectul a funcționat cu sincope de finanțare. Nu am primit 40% prefinanțare cum era prevăzut în contract, ci doar 10%, cu patru luni întârziere. Practic n-a mai fost prefinanțare, ci doar rambursări ale unor cheltuieli deja făcute. Din acel moment tot timpul au fost probleme cu primirea banilor, dar acum s-a depășit orice limită. Avem peste 100 de zile întârziere, în plus față de cele 45 de zile care erau prevăzute în contract pentru analiza cererii de rambursare și primirea banilor”.

Când au apărut pentru prima dată probleme și întârzieri la deconturi, cei de la Alpha Transilvană au ales o altă abordare. Ca să nu existe întârzieri mari la plata furnizorilor și a salariilor, au accesat o linie de credit, fiind printre foarte puținele ONG-uri din țară care au reușit acest lucru. În schimb, au fost nevoiți să ipotecheze clădirea din Aleea Vrancea. Banii din linia de credit au fost cheltuiți, pentru că în proiect erau cheltuieli, dar deconturile și-au continuat întârzierea. Acum s-au ales și cu dobânzi de circa 5.000 de lei pe lună – care evident că nu se decontează în proiect – dar și cu ipotecă pe clădire.

Ce-i de făcut?

Ca manager de proiect, săptămâna trecută Andreia Moraru a fost în audiență la Cristian Ababei, directorul general de la AMPOSDRU (Autoritatea de Management în cadru POSDRU). Veștile obținute de acolo au o doză de optimism, însă situația este departe de a fi rezolvată. Ba mai mult, veștile bune nu sunt chiar pentru toată lumea. „Pentru o parte dintre proiectele care au fost reverificate până la 31 iulie se așteaptă ca să fie virați banii. Noi suntem în această situație, deci să zicem că suntem într-o situație critică, dar nu disperată. Dar sunt organizații care deja și-au terminat proiectele și pentru care nu s-a pomenit nimic de bani. Sunt organizații cărora nu li s-au reverificat proiectele și care totuși așteaptă în continuare banii. Situația este dezastruoasă. Anul acesta în afară de acești bani care vor fi virați, sperăm noi de luni, nu mai sunt de așteptat alți bani de la Ministerul Finanțelor”, spunea săptămâna trecută Andreia Moraru. Cum fondurile pe POSDRU de la Comisia Europeană continuă să fie suspendate, singurele sume despre care autoritatea de management s-ar angaja să le mai deconteze pe proiectele în derulare ar fi acea contribuție a Statului în cadrul proiectelor, care este însă de doar de 8,6% din valoarea proiectelor.

Concluzia

Sunt două cazuri reprezentative pentru județul Mureș, dar nu și singulare. De pildă, într-o situație asemănătoare sunt și cei de la Asociația Divers, care derulează o parte dintr-un proiect similar, ca partener al unei instituții din județul Alba. Și acolo sunt probleme, și acolo deconturile sunt întârziate. Așadar, varianta suspendării proiectelor pare să fie din ce în ce mai aproape. Asta înseamnă începerea unor procese cu Statul Român, procese pe care un avocat cât de cât pregătit nu prea are cum să nu le câștige. Contractele de finanțare sunt cât se poate de clare, iar încălcarea lor de către diferite organisme intermediare de management este cât se poate de evidentă. Până una alta, se vor pierde bani, zeci de ore de muncă, se vor concedia oameni, iar beneficiarii proiectelor ajung să fie privați de avantajele cât se poate de evidente. „Este și suspendarea o variantă, dar ceea ce pentru mine este de neînțeles și inacceptabil este faptul că acești bani care trebuiau să vină de la UE, pentru proiecte, sunt practic bani pentru Statul Român, pentru dezvoltare, pentru găsirea de soluții pentru grupuri vulnerabile pentru care Statul până acum a spus că nu poate să găsească soluții, pentru că nu sunt bani. Ei bine, a avut această șansă la dispoziție, bani care ar fi putut să vină de la Uniunea Europeană și a încurcat totul în modul în care i-a gestionat. În continuare nu își asumă nimeni responsabilitatea. Ieri la audiență domnul Ababei spunea ‹‹Eu nu am bani, eu sunt doar autoritate de management, mergeți și vorbiți cu Ministerul Finanțelor››. Cum este posibil ca o instituție a Statului să ne trimită la altă instituție a Statului, care să ne trimită la alta și să nu se rezolve o problemă care ar fi în beneficiul Statului?” se întreabă Andreia Moraru, venind astfel și cu o concluzie extrem de tristă.

Cătălin Hegheș