Judeţul Harghita se poate mândri cu cea mai mare suprafaţă de pajişti permanente de înaltă valoare din România, cu un rol esenţial în menţinerea biodiversităţii şi a echilibrului ecologic, frumuseţea lor fiind admirată de turiştii străini care vin aici şi trăiesc o „reîntoarcere în timp”.
Directorul Direcţiei pentru Agricultură Harghita, Romfeld Zsolt, a declarat, pentru AGERPRES, că din suprafaţa totală agricolă a judeţului, de 391.000 de hectare, 317.000 de hectare o reprezintă pajişti permanente de înaltă valoare, iar 72.200 de hectare sunt terenuri agricole.
Datele statistice arată că, din suprafaţa de 317.000 de hectare de pajişti, 138.000 de hectare sunt fâneţe, iar 178.000 de hectare sunt păşuni.
Potrivit legislaţiei, este interzisă schimbarea destinaţiei lor, modul de gestionare a pajiştilor din judeţ fiind stabilit prin amenajamente pastorale, care trebuie respectate obligatoriu.
Romfeld Zsolt spune că, din evaluările specialiştilor Direcţiei pentru Agricultură, există aproximativ 50.000 de hectare de păşuni care s-au împădurit, din cauza neglijenţei sau a faptului că nu au fost retrocedate.
El susţine că aceste pajişti permanente au o valoare deosebită, în primul rând din punctul de vedere al diversităţii biologice, dar importanţa lor economică a mai scăzut din cauza distanţei la care se află păşunile alpine, a animalelor sălbatice şi a lipsei forţei de muncă necesară în activitatea de păşunat.
Directorul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Cinegetică şi Resurse Montane (ICDCRM) din Miercurea-Ciuc, dr. ing Szep Róbert, arată că pajiştile sunt ecosisteme fundamentale în menţinerea biodiversităţii şi joacă un rol foarte important în stocarea carbonului, protecţia solului şi susţinerea polenizatorilor.
„Aceste habitate joacă un rol esenţial în echilibrul ecologic global. Au un rol important în menţinerea serviciilor ecosistemice, cum ar fi frânarea eroziunii solului. Putem vorbi aici de prevenirea pierderii de nutrienţi şi reîncărcarea acviferelor. Practic, dacă vrem să facem o analiză mai de ansamblu, putem spune că susţin o diversitate biologică şi ecologică spectaculoasă. Vorbim aici de o floră variată şi o floră specifică de multe ori, care este specifică doar în diferite pajişti şi păşuni, vorbim de specii de ierburi, leguminoase, plante perene, care participă, în întregul lor, la stabilitatea ecosistemului. Şi, bineînţeles că, dacă vorbim de flora aceasta foarte variată, aceasta vine cu o faună asociată foarte diversă. Şi aici vorbim de polenizatori, albine, bondari, fluturi. (…) Deci, vă daţi seama cât de important este să recunoaştem aceste zone şi să protejăm biodiversitatea faunei asociate păşunilor şi fâneţelor”, a declarat, pentru AGERPRES, Szep Róbert.
Acesta s-a referit la rolul extrem de important al pajiştilor în stocarea carbonului, punctând faptul că sunt anumite studii care vorbesc de cantităţi mai mari de dioxid de carbon sechestrate în zonele de păşune şi fâneţe, decât în anumite tipuri de păduri.
„Rolul lor de sechestrator de carbon este mai important decât ni l-am imaginat la prima vedere. (…) Prin sechestrarea dioxidului de carbon în zona radiculară, participă (pajiştile – n.r.) semnificativ la reducerea gazelor cu efecte de seră. Un ecosistem sănătos de fâneţe şi păşuni ne ajută în lupta noastră împotriva schimbărilor climatice, respectiv este şi o sursă de hrană importantă şi este un ecosistem esenţial pentru zootehnie. Iar gestionarea adecvată a păşunilor poate îmbunătăţi productivitatea ecosistemului. Adică, un păşunat moderat stimulează creşterea vegetaţiei şi menţine biodiversitatea sau diversitatea speciilor. Permite, totodată, regenerarea naturală a solului şi previne compactarea acestuia”, a arătat directorul ICDCRM Miercurea-Ciuc.
La rândul său, directorul Agenţiei Naţionale pentru Arii Naturale Protejate (ANANP) Harghita, biologul Demeter László, a declarat, pentru AGERPRES, că atât fâneţele, cât şi păşunile sunt foarte importante pentru biodiversitate, pentru că sunt habitate seminaturale, în sensul că omul a intervenit doar pentru eliminarea vegetaţiei lemnoase, iar acolo s-au format „habitate foarte bune pentru unele specii şi întregi comunităţi ale speciilor”.
Acesta a vorbit cu precădere de fâneţe, care sunt mult mai rare în Europa, întrucât necesită mult mai multe investiţii şi muncă fizică pentru a fi menţinute.
Potrivit lui Demeter László, fâneaţa este ca o mică pădure, având o structură verticală, umidităţi diferite, deci diferite microhabitate în ea, inclusiv ascunzişuri, iar atunci când se coseşte şi aceste refugii temporare dispar, speciile de nevertebrate care o utilizau ca ascunziş devin hrană pentru păsări.
„Datorită fâneţelor avem cele mai mari populaţii de barză albă şi de cristel de câmp din ţară. (…) Populaţia de barză albă este în creştere puternică la nivelul judeţului Harghita, tocmai datorită fâneţelor situate în zonele de luncă. (…) În cursul verii, există o abundenţă a speciilor de insecte mari, în special cosaşi – sunt mai multe specii, inclusiv una care nu are aripi -, iar atunci când se coseşte, berzele au la dispoziţie hrană din abundenţă. Cositul se realizează mozaicat, deci nu deodată peste tot, ci în parcele mai mici şi, astfel, berzele au hrană necesară exact când puii au cea mai mare nevoie, în iunie, iulie. (…) Berzele utilizează sunetul tractoarelor şi al motocositoarelor pentru a identifica rapid unde se coseşte şi unde găsesc cea mai abundentă hrană. Deci, când porneşti tu tractorul sau motocositoarea, în câteva minute apar şi berzele. (….) Şi e foarte logic pentru că acolo au ele masa pregătită”, a arătat biologul.
El a adăugat că, în ultimii zece ani, s-a dublat populaţia de barză alba din Harghita, anul trecut fiind inventariate peste 400 de perechi cuibăritoare.
Demeter consideră că fâneţele nu reprezintă doar una dintre bazele agriculturii locale, dar şi o resursă pentru alte domenii ale economiei.
„Tradiţia de utilizare şi întreţinere a fâneţelor, şi prin asta menţinerea unor habitate valoroase (…), la scara asta spaţială uriaşă, nu doar în Harghita, dar cam peste tot în Carpaţi şi Subcarpaţi, în România, este unică la nivelul Europei. Peisajele cu fâneţe reprezintă o valoare ecologică deosebită, dar şi o plusvaloare pentru agricultura montană, prin produse ecologice locale şi ecoturism”, a subliniat acesta.
Conform directorului ANANP, o treime din suprafeţele de pajişti permanente din judeţ sunt incluse în situri Natura 2000.
Problema cea mai mare cu care se pot confrunta acestea este abandonul terenurilor din zonele mai greu accesibile sau din zonele rurale afectate de îmbătrânirea populaţiei.
Biologul a arătat că abandonul pajiştilor duce la transformarea lor în alte tipuri de ecosisteme, cum ar fi tufăriş şi apoi pădure, ceea ce, pe termen scurt şi mediu, în special în cazul fâneţelor, poate duce la pierderea diversităţii biologice, la scăderea numărului de specii de plante erbacee şi a speciilor de nevertebrate asociate cu acestea.
Demeter László spune că străinii care vizitează judeţul Harghita sunt uimiţi de frumuseţea pajiştilor de aici, mai ales că sunt ţări unde mai există foarte puţine astfel de suprafeţe.
„Sunt, pur şi simplu, uluiţi. Sunt încântaţi de cât de frumoase, de diverse şi la ce scară spaţială există aici fâneţe, pajişti bogate în specii. Mi s-au comunicat nişte cifre, de câteva hectare, suprafeţe infim de mici, care mai există, de exemplu, în Marea Britanie. Se încearcă acum renaturarea, restaurarea unor suprafeţe mici de pajişti bogate în specii şi devine şi o modă înfiinţarea de astfel de pajişti cu flori, fluturi. (…) Noi avem nişte peisaje culturale tradiţionale care au dispărut din cea mai mare parte a Europei de Vest şi este, pentru ei, ca şi o călătorie în timp”, a punctat Demeter László.
Acesta consideră că valoarea pajiştilor trebuie cunoscută şi apreciată, iar ele ar trebui utilizate în toate ramurile economiei care aduc venituri pentru comunităţile locale, dar şi în marketing, branding, în educaţie sau în turism. AGERPRES