O investigație jurnalistică detaliată a scos la iveală pentru prima dată modul în care sunt distribuite miliarde de euro din fondurile maghiare în Transilvania, dezvăluind un sistem deloc transparent, dominat de instituții din Cluj-Napoca și organizații apropiate puterii politice.
Studiul realizat de Mișcarea pentru o Transilvanie mai Echitabilă și Átlátszó Erdély arată că în 2020, guvernul maghiar a cheltuit 826 milioane euro pentru sprijinirea comunităților maghiare din afara granițelor, reprezentând aproape 1% din bugetul de stat. Din această sumă, 69% a ajuns în Transilvania, echivalentul a aproximativ 640 euro per cap de locuitor.
Concentrarea finanțărilor
Distribuția geografică este extrem de inechitabilă, devreme ce 60% din fonduri ajung la organizații cu sediul în Cluj-Napoca, în timp ce organizațiile din mediul rural primesc doar 4% din totalul sumelor. Acest dezechilibru creează o concentrare masivă a resurselor în mediul urban, în detrimentul comunităților maghiare din zonele defavorizate.
Cel mai mare beneficiar este Episcopia Reformată din Transilvania, care a primit aproape 192 milioane euro în ultimul deceniu. Universitatea Sapientia a obținut peste 160 milioane euro, în timp ce cluburile de fotbal Sepsi OSK și FK Csíkszereda au primit fiecare câte 30 milioane euro.
40% din fonduri merg către organizații religioase, 25% către Universitatea Sapientia, iar peste 80 milioane euro sunt destinate sportului. Sectoarele sociale, inițiativele interetnice și școlile rurale primesc resurse minimale.
Criterii de acordare și trenduri
Cercetarea relevă că 86% din finanțare prin Fondul Bethlen Gábor se acordă prin decizie directă, fără competiție sau criterii transparente de evaluare. Procesul de luare a deciziilor este caracterizat drept „sociologie a bârfelor”, bazat pe conexiuni personale și loialitate politică mai degrabă decât pe merite profesionale.
Un nou trend identificat este orientarea către investiții economice prin Fundația Pro Economica, care gestionează proiecte agricole și industriale de zeci de milioane euro, multe dintre acestea favorizând extensia intereselor economice maghiare în regiune.
Investigația critică sistemul actual pentru că întărește inegalitățile existente în comunitatea maghiară din Transilvania, oferind resurse substanțiale instituțiilor deja puternice, în timp ce comunitățile vulnerabile primesc doar „firimiturile”.
Autorii propun șapte principii pentru reformarea sistemului: transparență completă, obiective clare de politici publice, includerea grupurilor dezavantajate, depășirea reproducerii strict etno-culturale, ruperea monopolului UDMR, garantarea unui spațiu public liber și înlocuirea investițiilor de capital cu transferul de cunoștințe.
Cercetarea include o hartă interactivă publică care permite urmărirea distribuției fondurilor la nivel de localitate, oferind pentru prima dată o imagine completă asupra rețelei de finanțare care a rămas până acum opacă pentru public.