Barierele naturale ale corpului sunt cele mai bune sisteme de apărare. Imunitatea, îndelung studiată și încă un mister al medicinei, este metoda supremă de protecție a organismului împotriva virușilor și bacteriilor. Însă, atât pe interior, cât și pe exterior, poți interveni pentru a sprijini metodele naturale de apărare ale organismului.
Mecanismele naturale de apărare ale corpului
Membranele și mucoasele, precum mucoasa gurii, nasului și pleoapelor, sunt bariere eficiente împotriva bacteriilor. De obicei, acestea sunt acoperite cu secreții care luptă împotriva microorganismelor. De exemplu, membranele ochilor sunt scăldate în lacrimi, care conțin o enzimă numită lizozimă, ce atacă bacteriile și ajută la protejarea ochilor de infecție.
Căile respiratorii filtrează particulele prezente în aerul care este inhalat. Pereții pasajelor din nas și trahee sunt acoperite cu mucus. Microorganismele din atmosferă se lipesc de mucus, care este expulzat, apoi, prin tuse sau strănut. Cu cât aerul este mai poluat, cu atât sistemul respirator face un efort mult mai mare de a filtra aerul. De aceea, este indicat să ai un senzor de monitorizare a calității aerului, ce te va informa în permanență despre compoziția aerului inspirat.
Tractul digestiv are o serie de bariere eficiente, inclusiv acidul stomacal, enzimele pancreatice, bila și secrețiile intestinale. Aceste substanțe pot ucide bacteriile sau le pot împiedica să se înmulțească. Contracțiile intestinului (peristaltismul, care deplasează conținutul intestinului prin tractul digestiv) și celulele care acoperă intestinul ajută la eliminarea microorganismelor dăunătoare.
Tractul urinar are, de asemenea, mai multe bariere eficiente. Vezica urinară este protejată de uretra, tubul prin care se scurge urina din corp. La bărbați, uretra este suficient de lungă încât bacteriile sunt rareori capabile să treacă prin ea pentru a ajunge la vezică, cu excepția cazului în care acestea sunt plasate neintenționat acolo de catetere sau instrumente chirurgicale. La femei, uretra este mai scurtă, permițând ocazional bacteriilor externe să treacă în vezică. La ambele sexe, când vezica se golește, elimină orice bacterie care ajunge la ea.
Sângele conține și el bariere naturale ce luptă cu infecțiile prin creșterea numărului de celule albe, care înghit, efectiv, sau distrug microorganismele invadatoare. Cu toate acestea, anumite infecții virale și bacteriene care copleșesc sistemul imunitar pot duce la o scădere a numărului de celule albe din sânge.
În plus, temperatura corpului crește ca răspuns protector la infecție sau rănire. Dacă îți scoți o măsea poți face febră chiar dacă nu ai o infecție. O temperatură corporală crescută îmbunătățește mecanismele de apărare ale corpului, deși poate provoca disconfort. O parte a creierului, numită hipotalamus, controlează temperatura, ce crește la un nivel mai ridicat prin deplasarea sângelui de la suprafața pielii către interiorul corpului, reducând, astfel, pierderile de căldură.
Frisoanele pot apărea pentru a crește producția de căldură prin contracția musculară. Acestea sunt eforturile organismului de a conserva și produce căldură. După depășirea episodului, când termostatul corpului este readus la nivelul normal, organismul elimină excesul de căldură prin transpirație și transportarea sângelui către extremități.
Anumiți oameni (cum ar fi alcoolicii, cei foarte bătrâni și cei foarte tineri) sunt mai puțin capabili să facă febră. Aceste persoane pot prezenta o scădere a temperaturii ca răspuns la o infecție severă.
În concluzie, organismul uman este un sistem foarte bine pregătit să lupte cu virușii și bacteriile din mediul înconjurător. Să nu uităm că miile de ani de evoluție s-au bazat pe supraviețuirea în medii din cele mai ostile. Așa că ai încredere în semnele pe care corpul tău ți le oferă, păstrează zonele de intrare în organism curate și umede, sprijină sănătatea intestinelor prin hrană cu conținut bogat de nutrienți și fă mișcare, indiferent de vreme. Doar așa vei rămâne în formă maximă în acest sezon!
Sursa foto: shutterstock.com