„În România nu există cardiologie pediatrică”

Şeful Clinicii Chirurgie Cardiovasculară Adulţi şi Copii Tg. Mureş, conf. dr. Horaţiu Suciu, a subliniat într-un interviu acordat AGERPRES că în România nu există cardiologie intervenţională pediatrică, deşi sunt numeroase patologii care pot fi tratate în acest mod şi care pot scuti numeroase intervenţii chirurgicale, cum sunt defectul septal atrial şi ventricular, canalul arterial persistent, caoarctaţia de aortă etc. Din acest motiv numeroase cazuri se adresează unor centre din străinătate, marea majoritate a cheltuielilor fiind suportate din fondurile Ministerului Sănătăţii sau CNAS. Conf. dr. Suciu spune că există capacitate pentru efectuarea unor categorii de intervenţii şi la Institutul Inimii din Cluj, dar nu într-un mod organizat sub forma unui centru cardiovascular pediatric cu toate departamentele necesare – cardiologie pediatrică, chirurgie cardiovasculară, ATI cardiovascular destinate exclusiv copiilor – ci în mod discontinuu, condiţionat de programul operator al adulţilor.

Care este situaţia chirurgiei cardiovasculare pediatrice în România? Câţi copii se nasc cu malformaţii în România?

Conf. dr. Horaţiu Suciu: În România se nasc anual 900 – 1.000 de copii cu malformaţii cardiace congenitale. În principiu toţi necesită intervenţii chirurgicale, aproximativ 10 – 15% în prima lună de viaţă (urgenţe neonatale cardiovasculare). Experţii recomandă tratarea acestei patologii în centre cardiovasculare pediatrice, cu departamente dedicate exclusiv copiilor – cardiologie pediatrică, chirurgie cardiovasculară, ATI cardiovascular, cardiologie intervenţională pediatrică, dotate cu săli de operaţie, terapie intensivă, angiograf, explorări funcţionale, parte hotelieră etc – care să evalueze aproximativ 1.000 – 1.200 copii anual şi să efectueze aproximativ 250 – 300 de intervenţii chirurgicale anual, fiind necesar un astfel de centru la 5 milioane de locuitori.

Pe cale de consecinţă şi activitatea de diagnosticare şi tratament, inclusiv chirurgical, este de echipă: chirurg cardiovascular, cardiolog pediatru, anestezist, cardiolog intervenţional pediatric, neonatolog – specialităţi care trebuie să fie prezente în toate centrele cu acest specific.

România are astfel de centre? Dar specialişti?

Există în România un singur centru cardiovascular pediatric capabil din punct de vedere al experienţei să efectueze 24 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, evaluarea şi tratamentul cardiologic şi cardiochirurgical pediatric la toate grupele de vârstă, la Tg. Mureş, cu grave disfuncţionalităţi în primul rând din cauza resursei umane insuficiente – medici anestezie terapie, Anestezie Terapie Intensivă şi asistente de terapie intensivă, lipsa în cantităţi suficiente a aparaturii medicale (injectomate, aparate de ventilaţie mecanică, lipsa de service pentru aparatură) şi a medicamentelor, a materialelor sanitare specifice chirurgiei cardiovasculare. În acest moment poate fi menţinut deschis un singur salon de terapie intensivă cu patru paturi pentru toată patologia cardiovasculară pediatrică din România, deşi în structura clinicii există 10 paturi. În România nu există specialitatea de cardiologie pediatrică, fiind încă neclar traseul pe care un medic trebuie să îl urmeze pentru a ajunge cardiolog pediatru şi, cu atât mai puţin, nu există o reţea de cardiologie pediatrică capabilă să depisteze şi să diagnosticheze la timp copiii cu malformaţii cardiace congenitale.

Nu există cardiologie intervenţională pediatrică, deşi există numeroase patologii care pot fi tratate în acest mod şi care pot scuti numeroase intervenţii chirurgicale, cum sunt defectul septal atrial şi ventricular, canalul arterial persistent, caoarctaţia de aortă etc, numeroase cazuri adresându-se unor centre din străinătate, marea majoritate a costurilor fiind suportate din fondurile Ministerului Sănătăţii sau CNAS. Există capacitate pentru efectuarea unor categorii de intervenţii şi la Institutul Inimii din Cluj, dar nu într-un mod organizat, sub forma unui centru cardiovascular pediatric, cu toate departamentele necesare – cardiologie pediatrică, chirurgie cardiovasculară, ATI cardiovascular destinat exclusiv copiilor – ci în mod discontinuu, condiţionat de programul operator al adulţilor. Din datele pe care le posed, la Institutul Inimii din Cluj, se operează aproximativ 50 de cazuri congenitale anual, majoritatea copii mari (peste 3 ani) şi adulţi (GUCH – Grow Up Congenital Heart). În evoluţie, din momentul înfiinţării centrului cardiovascular pediatric, în octombrie 2005, numărul şi complexitatea intervenţiilor a crescut progresiv. Astfel, în 2006, au fost efectuate 180 de operaţii, în 2007 – 280 de operaţii, în 2008 – 380 de operaţii , apoi, pe fondul subfinanţării şi resursei umane insuficiente, în special personal mediu, a urmat o scădere în activitate: în 2009 au fost efectuate 300 de operaţii, în 2010 – 250 de operaţii, în 2011 – 250 de operaţii, în 2012 – 85 de operaţii, situaţie existentă la 25 mai.

Există un program naţional?

Consider un mare progres introducerea, din 2011, a subprogramului naţional de chirurgie cardiovasculară copii, fonduri alocate de Ministerul Sănătăţii exclusiv pentru chirurgia cardiovasculară pediatrică, dar nu trebuie să uităm că, în cifră absolută, se finanţează 6.900 de lei pentru fiecare caz operat, în condiţiile în care costurile unor astfel de intervenţii, în centrele de profil din străinătate, se situează între 20.000 şi 80.000 de euro, aspecte evidenţiate din abundenţă în mass – media. Acesta este motivul pentru care ponderea malformaţiilor abordate prin intervenţii chirurgicale în centrul din Tg.Mureş nu este din categoria malformaţiilor complexe şi a paliaţiilor tip Ventricul unic, la care costurile în actualele condiţii de finanţare sunt prohibitive, adică exact cazurile de urgenţe nou născuţi, cu creşterea dramatică a mortalităţii perinatale, deşi există capacitatea şi experienţa profesională necesară abordării oricărei patologii la toate grupele de vârstă şi greutate.

În aceste condiţii a crescut numărul refuzurilor pentru evaluare şi tratament în Centrul din Tg.Mureş în special a nou-născuţilor cu malformaţii cardiace congenitale din toată ţara – Bucureşti, Cluj, Iaşi, Timişoara etc. deşi, în condiţii normale, în Tg.Mureş există în acest moment experienţa necesară pentru abordarea oricărei patologii la orice grupă de vârstă şi de greutate.

A crescut de asemenea exponenţial numărul de formulare E 112 pentru plecarea la tratament în străinătate, uneori pentru cazuri justificate, extrem de complexe, dar în mare măsură pentru cazuri nejustificate, care grevează în mod negativ asupra finanţării interne a acestor servicii. Astfel, dacă pentru o intervenţie în străinătate statul român plăteşte între 20.000 şi 80.000 de euro, şi sunt zeci, poate sute de cazuri anual, în Tg.Mureş o astfel de intervenţie costă între 1.000 şi 5.000 de euro.

Ce trebuie făcut pentru rezolvarea acestei probleme?

Dacă se doreşte rezolvarea acestei probleme grave a sistemului sanitar din România este necesară o Strategie naţională care să atingă principalele obiective şi anume cadrul organizatoric – decizionarea a 3 – 4 centre de boli cardiovasculare care să acopere regiunile geografice ale României, resursa umană – specializarea personalului medical, chirurgi, anestezişti, cardiologi pediatri, cardiologi intervenţionişti şi a personalului mediu pentru terapie intensivă pediatrică, circulaţie extracorporeală, în centre de specialitate din străinătate, într-un mod organizat, finanţat de statul român. Personalul trebuie instruit şi motivat pentru a-şi dori să desfăşoare această activitate de mare supraspecializare, cu impact social şi emoţional mare.

Resursa financiară, alocată la nivelul real al cerinţelor, pe criterii de performanţă în centrele care dovedesc rezultate atât în chirurgia cardiovasculară cât şi în cardiologia intervenţională pediatrică (care în acest moment se efectuează la nivel aproape inexistent, doar la Tg.Mureş). Este necesară dotarea cu aparatură medicală la standarde europene pentru diagnostic, monitorizare şi intervenţii chirurgicale, într-un domeniu în care improvizaţiile sunt incompatibile cu activitatea desfăşurată; redirecţionarea fondurilor alocate pentru plecarea în străinătate atât prin CNAS cât şi din resursele Ministerului Sănătăţii către centrele care pot şi care desfăşoară această activitate în ţară, decizia pentru aceste tratamente externe să fie luată transparent, dar centralizat, pe bază de criterii clare, în scopul evitării utilizării de fonduri din bugetul CNAS şi MS pentru tratarea în străinătate a unor cazuri banale, ce pot fi tratate în ţară. Aceste măsuri trebuie luate într-un cadru organizatoric unitar, la nivelul unei comisii ministeriale alcătuite din profesionişti din domeniu şi membri ai ministerului şi eventual ai CNAS care să inventarieze capacităţile existente în acest moment în ţară, să elaboreze căile pentru creşterea activităţii acestora şi planurile de dezvoltare pentru centrele ce urmează să fie înfiinţate.

În opinia noastră este inadmisibil ca această activitate în România să fie efectuată şi să depindă de activitatea diverselor fundaţii, campanii publicitare, SMS-uri şi alte asemenea iniţiative lăudabile, dar care nu se pot substitui unei strategii naţionale de dezvoltare pe termen mediu şi lung.

Din păcate, în ultima perioadă, există o accentuare nejustificată a presiunilor mediatice pentru deschiderea unui centru în Bucureşti, neglijându-se aproape complet singurul centru în care aceste operaţii se efectuează încă. În acest moment, din lipsa unor dotări elementare, care ar avea un cost poate între 5 şi 10% din investiţiile care s-au făcut la Marie Curie, lucrăm cu un salon de terapie intensivă închis de aproximativ un an, timp în care am fi putut să operăm de două ori mai mulţi copii. Aş vrea să nu se uite că şi la Tg. Mureş se operează tot copii din România, deci nu cred că trebuie ca aceştia să sufere din cauza subfinanţării acestui centru. Ceea ce încă nu s-a înţeles este că principala dificultate în deschiderea unui astfel de centru este reprezentată de resursa umană. Precum aţi putut observa, este vorba despre o activitate interdisciplinară, iar a forma specialişti în acest domeniu cere mult timp. La Tg. Mureş, de exemplu, există experienţă în chirurgia cardiovasculară pediatrică de aproximativ 38 de ani, în decursul timpului efectuându-se intervenţii chirurgicale inclusiv pentru malformaţii congenitale complexe.

Chiar şi pe fondul existenţei acestei tradiţii chirurgicale a fost extrem de dificilă identificarea profesioniştilor care să se angajeze la un astfel de proiect, centrul cardiovascular pediatric, fiind practic vorba de particularităţi majore în abordarea de exemplu a unui nou-născut cu malformaţie cardiacă complexă faţă de un adult cu o afecţiune cardiacă. A fost nevoie de aproximativ şapte ani în care prin specializări la clinici din străinătate, studiu individual, activitate de cercetare ştiinţifică şi numeroase intervenţii chirurgicale, să reuşim să aplatizăm curba de învăţare, să efectuăm practic orice tip de intervenţie chirurgicală la toate grupele de vârstă şi greutate cu rezultate comparabile cu cele de la orice centru din Europa Centrală şi de Vest.

Din păcate această performanţă cere un personal instruit şi motivat, lucru greu de obţinut şi menţinut în această perioadă, precum şi un efort financiar pe măsură, atât pentru dotarea şi service-ul cu aparatură medicală de înaltă performanţă, precum şi cu materiale sanitare şi medicamente specifice, dintre care unele nici măcar nu sunt aprobate pentru utilizare în România (neefectuându-se suficiente intervenţii chirurgicale cardiace pediatrice, firmelor de medicamente nu le convine să le includă în lista de medicamente aprobate pentru utilizare în România, din cauza costului). În aceste condiţii, în lipsa susţinerii corespunzătoare, suntem foarte aproape de a închide şi acest ultim centru în care se efectuează intervenţii chirurgicale cardiace pediatrice, în timp ce se fac eforturi masive pentru deschiderea unei clinici la spitalul Marie Curie în urma unui proiect care nu a avut nimic în comun cu realităţile chirurgiei cardiovasculare pediatrice.

La acest proiect s-a insistat mult, cu implicaţii masive din partea media pe dotarea cu aparatură medicală de înaltă performanţă, pentru a se realiza acum ‘că marea problemă sunt oamenii, profesioniştii, care nu se pot obţine de pe o zi pe alta, chiar dacă se implică primul ministru sau preşedintele’.

AGERPRES