Incursiune în lumea dronelor şi a maşinuţelor teleghidate cu Radu şi Lucian:  „Pasiunea şi banii sunt două noţiuni care se exclud reciproc”

Dincolo de termenul pretenţios, „aero şi automodelism”, dacă spui simplu „maşinuţă” deja trezeşti interesul oricărui copil. Dacă mai adaugi şi „teleghidată”, cu siguranţă l-ai cucerit şi pe cel pe care de altfel nu l-ai putea mişca de lângă calculator! Şi când spun „copil” nu mă refer doar la cei de grupa mică…

Urmărind o emisiune despre maşinuţe şi drone, m-am gândit că poate aţi vrea să aflaţi mai multe despre doi târgumureşeni,  Lucian Fridrik şi Radu-Horea Crişan,  pasionaţi din adolescenţă de automodelism!

Prima pistă permanentă indoor din Transilvania!

Să începem prin lansarea celei mai proaspete ştiri din „bucătăria” celor doi,  Radu şi Lucian care anunţă pregătirea primei piste permanente indoor din Transilvania! Pista pentru maşinuţe, desigur. Cu detalii vor reveni „co-piloţii” la vremea lansării, dar până atunci să-i lăsăm să se prezinte!

Lucian Fridrik, inginer

Primul care mi-a răspuns  cu precizie de ceasornicar, a fost Scorpionul, Lucian Fridrik. „M-am născut în Tîrgu Mureş, în 18 noiembrie 1981. Am început Şcoala Generală Nr. 8 din cartierul Unirii, iar în clasa a V-a la îndemnul profesoarei de desen m-am mutat la Liceul de Artă unde am şi absolvit cele 12 clase la secţia de sculptură”, astfel s-a prezentat Lucian.

Modelism la Palatul Copiilor

Ca orice copil cuminte a primit şi el jucării, dar cel mai mult se bucura pentru  cele din cutii, la care putea meşteri el singur avioane şi maşinuţe din carton. „Văzând aceste aptitudini, la îndemnul profesorului de atelier, tatăl meu m-a dus la Palatul Copiilor unde m-am înscris la aeromodelism”, mi-a explicat Lucian.

De la sculptură la… doctorat

După terminarea liceului a urmat o nouă treaptă. „Printr-o întâmplare ratând examenul pentru secţia de design industrial din Cluj-Napoca, am ajuns la Universitatea „Petru Maior” (UPM) din Tîrgu Mureş, la secţia de Inginerie managerială pe care am şi absolvit-o cinci ani mai târziu”, a continuat Lucian prezentarea traiectoriei sale. A urmat masterul la Design Industrial tot la UPM şi studiile doctorale la Universitatea de la Oradea. „Consider că m-am străduit în toate domeniile, dar cele care mi-au plăcut mai mult au fost modelismul, calculatoarele şi proiectarea dispozitivelor”, a recunoscut Lucian.

Ingrediente pentru modelism

Discutând despre învăţământul românesc, Lucian a făcut o interesantă constatare. „Observ cu foarte mare nelinişte că absenţa orelor de atelier din programa şcolară îndrumă elevii în majoritatea cazurilor spre petrecerea timpului în faţa calculatorului sau a telefonului mobil vizionând nu doar lucruri constructive”.  Pentru a mai schimba lucrurile a înfiinţat Clubul Fxracing, unde pasionaţii de modelism îşi pot petrece timpul liber în mod constructiv. „Ca să faci modelism ai nevoie de pasiune în primul rând. Avem membri în club care nu au posibilităţi materiale însemnate, dar au rezultate faţă de alte zone ale ţării unde banii nu sunt o problemă”, a precizat Lucian.

Pregătirea pentru o cursă nu se termină niciodată

Construcţia unui automodel poate dura de la câteva ore până la câteva zile. Piesele şi maşinile sunt în mare parte achiziţionate din afara ţării. Pregătirea maşinii pentru cursă în schimb nu se termină niciodată. „Tot ce înseamnă setare şi reglaje sunt zeci de ore petrecute studiind site-urile de specialitate”, a spus inginerul.

Ce înseamnă Clubul Fxracing

Clubul Fxracing înseamnă o trupă de colegi şi oameni dedicaţi acestui fenomen care doresc să facă cunoscut nu doar modelismul, dar prin asta şi oraşul nostru. „Aşa se face că dacă dai o căutare pe internet pentru Fxmodells sau Fxracing poţi găsi articole pe site-uri de specialitate din SUA sau UK şi poţi să dai peste o mulţime de concursuri organizate de noi. Am reuşit probabil cu puţinul avut să facem o reclamă foarte bună oraşului şi oamenilor care sunt aici”, a continuat Lucian. Şi nu s-a sfiit să menţioneze cum stă treaba cu sponsorii. „Aceştia dacă nu aud cuvântul fotbal nu prea mai au interes, spre deosebire de Universitatea Sapientia, Universitatea Cultural Ştiinţifică şi TopElectro, care ne ajută şi cărora le datorăm foarte mult”, a ţinut să menţioneze inginerul Fridrik Lucian.

Radu-Horea, inginer

Aceleaşi întrebări i le-am adresat şi lui Radu. Un Rac mai tăcut, dar dacă îl rogi să-ţi vorbească despre pasiunea sa pentru maşini şi modelism, îşi dă drumul. S-a născut în Tîrgu Mureş, nu-l întrebaţi când, pentru că nu veţi afla mai mult decât atât: „Sunt născut într-o zi de vară aşa cum îmi place mie să spun”. Şi data naşterii nici nu are prea mare importanţă, dacă ne povesteşte cum stă treaba cu modelismul!

Copilărie în cartierul ca un sătuc de poveste

Şi-a petrecut copilăria într-un cartier liniştit care semăna mai degrabă cu „un sătuc de poveste”, undeva la periferia oraşului. Încă de atunci a încercat să pătrundă tainele ingineriei meşterind alături de tatăl şi bunicul său tot felul de lucruri. Şi-a adus aminte cu plăcere de jucăriile pe care le avea în copilărie. „Îmi amintesc cu drag de maşinuţele chinezeşti şi, mai ales, de un vehicul cu şenile, telecomandat care era o raritate pe atunci”, a precizat Radu. Nimic nu prevestea că va veni o zi când copilul entuziasmat de vehiculul teleghidat va construi roboţi de tot felul şi aeromodele!

Atras de ştiinţele exacte la şcoală

După terminarea claselor I-VIII la Şcoala Generală Nr.7, Radu a urmat liceul la „Electromureş” după care a absolvit la secţia de inginerie a Universităţii „Petru Maior” din Tîrgu Mureş, păstrându-şi atracţia pentru latura tehnică. La şcoală fiind atras de geometrie şi fizică, îşi aminteşte cu drag de … orele de atelier! „În şcoala generală orele de atelier erau conduse de domnul profesor Sălcudean, profesor de fizică, un om deosebit care ştia să te facă interesat de materie. Visam cu ochii deschişi la orele domniei sale…”, a recunoscut Radu.

Acelaşi Palat al Copiilor…

Încă din liceu a început să cocheteze cu modelismul. La Palatul Copiilor a urmat cursurile de modelism predate de domnul Ovidiu Datcu, după care a schimbat tabăra trecând la cursurile de electronică! A fost o perioadă superbă, îmi amintesc cu drag de orele petrecute alături de domnul profesor Horea Garur, cu care mai ţin legătura şi ne întâlnim ocazional pentru a dezbate diverse subiecte din domeniu”, a continuat Radu.

Bani şi pasiune?

Modelismul e o pasiune care necesită mai mult timp şi răbdare decât bani. „Am început cu ce aveam la îndemână şi visam la tehnologii care azi sunt banalitate şi au ajuns la preţuri derizorii. Spre exemplu un regulator de turaţie pe vremea aceea îl făceam din componente recuperate din aparate de radio vechi, performanţele erau cum erau, dar ne bucuram că le aveam şi aşa. Azi găseşti un regulator destul de bun chiar sub 100 de lei. Telecomenzile şi receptoarele de multe ori le luam cu împrumut.

Bani….

Dacă vorbim de participare la competiţii de auto sau aero modele, e altceva. „Acolo ai nevoie de un capital serios pentru a putea achiziţiona modele care fac faţă cerinţelor. Şi asta nu e tot. Consumabilele de obicei ridică preţul unui model de până la două-trei ori. La o cursă de automodele de obicei faci „praf” un set de cauciucuri, poate nişte braţe de suspensie sau nişte pinioane… şi uite cum se mai duc 400-500 de lei. Dacă punem şi acumulatoarele la socoteală … ai nevoie de trei-patru  acumulatoare de bună calitate la 200-300 de lei bucata…  sunt costuri destul de mari, dar şi satisfacţia e pe măsură”, a admis Radu.

Câte categorii de modelism avem?

Mai nou, modelismul se împarte în două categorii. „Este una în care construieşti replici la scară a maşinilor, avioanelor sau navelor reale, ceea ce presupune ingeniozitate, răbdare şi ceva scule şi mai e modelismul de competiţie în care cumperi componentele sau maşina, avionul, drona sau ce-o mai fi, de-a gata şi eventual o modifici după cum îţi place, dar respectând regulamentul Federaţiei Române de Modelism”, mi-a explicat Radu cu răbdare.

Totuşi, din ce se fac maşinuţele?

Am continuat eu cu întrebările, iar inginerul Crişan a răspuns cu lux de amănunte. „Materialele de construcţie diferă de la plastic termoformabil la lemn de Balsa (este un arbore tropical cu lemn foarte ușor care crește în zonele calde), fibră de sticlă sau …hârtie igienică şi aracet  … din asta se fac caroseriile. Şasiul şi restul componentelor se fac din aluminiu, fibră de sticlă, fibra de carbon, mai nou. Şasiu combinat cu fibra de carbon şi aluminiu. Amortizoare din aluminiu, tracţiune integrală, tracţiune electrică, diferenţiale pe fiecare axă în parte, cam tot ce are şi o maşină reală”. Nu v-aţi gândit la asta, nu-i aşa?

Pe mine mă fascinează cauciucurile, par reale!

Sunt reale, dar la dimensiuni reduse. „Cauciucurile sunt injectate, făcute pe maşini speciale de injectat cauciuc după care se umplu cu un burete special cu densitate diferită în funcţie de terenul pe care se pilotează maşina”, a explicat Radu adăugând că ei le cumpără pe magazinul on-line fxmodells.ro sau de pe alte site-uri. Magazinul şi Clubul sunt ale lui Lucian, care este unul dintre furnizorii de bază din ţară. La fel procedează şi în cazul dronelor. „Componentele le cumpărăm de la diverse magazine sau direct din China. În general, cumpărăm tot şi le asamblăm după diverse criterii de performanţă, stabilite de noi sau care trebuie să se încadreze în anumite standarde”, a mai precizat Radu.

Despre Clubul Fxracing

Clubul pasionaţilor de modelism din Tîrgu Mureş se numeşte Fxracing. Are în administrare două piste pentru automodele, atât indoor, cât şi outdoor. Sub steagul clubului aleargă mai mulţi piloţi, unii dintre ei cu multiple titluri naţionale în domeniu. Concursurile sunt organizate pentru juniori şi seniori de cei doi prieteni, Radu şi Lucian.

Mai există pasionaţi de modelism?

Răspunsul lui Radu: „Sunt și … nu prea sunt mulţi pasionaţi ca noi. Dacă în urmă cu vreo opt-zece ani veneau şi câte 30-40 de concurenţi, în prezent abia dacă se mai adună 15 sau 20 dacă am avut noroc. Unele concursuri se ţin la Tîrgu Mureş, altele la Miercurea Ciuc. Anul trecut la Târgul Lăpuş, la Satu Mare am organizat concursuri”, a precizat el.

Unde se învaţă pilotaj la noi în oraş?

Cei care doresc să urmeze un curs de pilotaj automodele sau aeromodele se pot înscrie fie la Clubul Fxracing, fie la Universitatea Cultural Ştiinţifică unde Radu predă robotică şi automatizări. „Ne dorim să păstrăm activ interesul mureşenilor pentru această disciplină sportivă, care are o istorie destul de lungă în oraş. Sperăm să-i atragem pe cei mici spre această ramură pentru că este o cale foarte bună pentru trecerea la specializările tehnice. Mai întâi, copilul vede maşinuţa, îi place, pe urmă vrea s-o deschidă, să vadă cum e construită, să înţeleagă cum şi de ce funcţionează, când se strică, de ce se strică, cum o poate repara… este prima treaptă pentru formarea viitorilor ingineri. Aşa am început şi noi!”, a conchis zâmbind.

Aşa a început … iar de atunci Radu a construit şi un roboţel pe o platformă 4×4 de maşinuţă cu un microcalculator, acesta rulează o distribuţie de Linux şi face procesare de imagine. Urmăreşte un obiect de referinţă şi îşi ajustează direcţia şi viteza de deplasare în funcţie de poziţia obiectului în cadru. Şi acesta e doar începutul. Răspuns final: „Pasiunea şi banii sunt două noţiuni care se exclud reciproc”.

Erika MĂRGINEAN