Ziarele locale au publicat ştire după ştire, la sfârşitul anului trecut, despre o companie „ajunsă la maturitate”, după cum a caracterizat-o însuşi directorul ei executiv. Începând cu noul an, ştirile despre compania AAEGS Tîrgu Mureş au ajuns şi în presa naţională. Publicaţiile financiare anunţau aproape zilnic accesiunea companiei conduse de ing. Molnár Gábor spre listarea pe Bursa de Valori Bucureşti (BVB). Trebuie menţionat că nu toate companiile se pot lista la bursă. Sunt anumite criterii financiar-economice impuse de BVB pentru a oferi încredere potenţialilor investitori. Dacă o companie vrea să se dezvolte, să mai construiască hale de producţie, să achiziţioneze utilaje mai performante ori să crească numărul angajaţilor, are nevoie de bani. Banii de obicei vin din împrumuturi bancare, sau de la actualii acţionari, însă împrumutul trebuie restituit la termen împreună cu dobânzile aferente.
Compania prin emiterea de acţiuni şi cotarea la bursă poate aduna banii de care are nevoie, fără să recurgă la împrumut. Compania AAEGS prin SSIF Goldring SA a reuşit să pregătească documentaţia pentru listarea la BVB, iar recent a avut şi prima şedinţă de tranzacţionare. Obiectul listării a fost de 15% din companie. Acţionarii vânzători au strâns 5,5 milioane de lei, la un preţ de 3,705 lei/titlu, din vânzarea parţială sau totală din cadrul companiei, iar intermediarul Goldring a şi oprit vânzarea după numai două zile, gradul de suprasubscriere fiind de 267,7% faţă de numărul de acţiuni oferite iniţial, potrivit zf.
Acestea fiind zise, ar fi cazul….
….Să-l cunoaştem pe ing. Molnár Gábor!
L-am sunat rugându-l să-mi răspundă la nişte întrebări din care cititorii noştri ar putea să-l cunoască pe Molnár Gábor, omul, care reprezintă sufletul companiei AAEGS Tîrgu Mureş. L-a distrat ideea unui interviu „la iarbă verde”, apelul meu găsându-l la „casa de lucru” din Praid, şi mi-a răspuns cu plăcere întrebărilor menite să-l prezinte pe preşedintele companiei aşa cum nu apare nicăieri în articolele publicate până acum.
Româna se învaţă…româneşte?
M-am născut în comuna Chendu Mare, pe valea Târnavei Mici. Liceul l-am urmat la Tîrgu Mureş, la Liceul Teoretic Bolyai Farkas. Aici trebuie menţionat că deşi am urmat liceul la secţia maghiară, la Limba şi literatură română am avut un profesor foarte bun, care nu cunoştea limba maghiară şi prin asta poate că ne-a ambiţionat şi mai mult ca să însuşim limba. Toţi profesorii au fost foarte buni, la vremea aceea, lor le datorez că după terminarea liceului, în 1970 după examenul de admitere la matematică şi fizică am intrat la Politehnica din Bucureşti. După cinci ani de facultate am devenit inginer-fizician. Mai bine zis am devenit absolvent de facultate, pentru că inginer devii doar după anii de practică.
IPRS Băneasa, adevărata şcoală
După profesorii buni de la liceu, apoi de la facultate, am avut norocul de a lucra la IPRS (Intreprinderea de Piese Radio și Semiconductori) Băneasa. Asta a fost adevărata şcoală. Am avut colegi foarte buni într-o fabrică modernă, unde am lucrat până în 1983. Mereu departe de casă, de părinţi, de familie, aş fi vrut să ajung pe meleagurile natale. Şefii mei la vremea respectivă au înţeles că aş vrea să trag mai către casa părintească, aşa că m-au lăsat să revin la Tîrgu Mureş. În acel an, dr. Szentgyörgyi László a pus bazele Departamentului de Inginerie Termică, la Tîrgu Mureş, de fapt o sucursală a Institutul de Cercetări Electronice din Bucureşti. Aici am condus timp de şapte ani o echipă de proiectare-cercetare. Am avut colegi foarte buni, oameni cu aceeaşi mentalitate, dornici de dezvoltare. Din această echipă, cei zece colegi am format apoi nucleul cu care am mers mai departe.
Oameni cu viziune similară
În ianuarie 1990 am înţeles că a venit vremea ca să ne luăm soarta în propriile noastre mâini. Eram o echipă care venea din vremuri foarte grele, în care oamenii voiau să facă ceva. Eram pe cont propriu, aveam temele noastre şi voiam să rezulte ceva palpabil după munca noastră. De aceea nu am rămas în echipă decât oamenii cu viziune similară. Am fost şi în străinătate. Dacă trebuia adus un utilaj, o instalaţie, cine să meargă? M-am dus eu. Aşa am ajuns în Japonia, în Elveţia. La Peking (Beijing) nu ştiam cine-i de la fabrică, cine-i în armată, toată lumea purta uniformă ….Două nopţi aş avea de povestit!
Sediu nou la Sângeorgiu de Mureş
Până-n 2005 am avut sediul în str. Brăila în Tîrgu Mureş. Am fost o mână de oameni care am început în 1990 cu dezvoltarea seriei de convertizoare de medie frecvenţă, realizate cu tranzistoare de putere pe care ulterior le-am îmbunătăţit şi le-am integrat în aplicaţii specifice, ajungând ca astăzi să dezvoltăm echipamente şi instalaţii de călire prin inducţie, instalaţii pentru încălzirea în masă pentru prelucrarea metalelor şi de topire prin inducţie, precum şi o serie de subansamble „la cheie”, pentru aplicaţii industriale şi o gamă variată de piese de schimb. Noul nostru sediu e în Sângeorgiu de Mureş, pe strada Agricultorilor. Pe un drum lăturalnic, de 300 de metri, neasfaltat, deşi avem un primar tânăr, care adună o mare parte din bugetul local de pe urma firmelor care se află pe acea stradă, se pare că nu i-a venit rândul încă.
Copiii mei, activi la AAEGS
Asociaţia pentru Aplicarea Generatoarelor Statice, adică AAGES deţine spaţii de producţie de 3500mp. De la 73 de angajaţi câţi am avut în 2010 am ajuns la 110 angajaţi. Nu prea au plecat angajaţi de la noi. Dacă sunt probleme le discutăm, ca într-o familie şi găsim soluţii. Dar lipseşte forţa de muncă. La primul impas tinerii pleacă. Renunţă şi e păcat. O satisfacție deosebită reprezintă faptul că ambii copii ai mei au devenit și ei membri activi ai acestei familii și vor avea grijă, împreună cu toți pe care i-am format de-a lungul anilor, ca AAGES să fie o firmă dinamică care se adaptează la cerințele pieței, chiar să fie lider în anumite domenii, asumându-și responsabilitățile aferente, păstrând și controlul necesar pentru realizarea planurilor.
Lideri de piaţă în România
Suntem lideri pe piaţa din România şi în Europa Centrală şi de Est în domeniul tehnologiei de încălzire prin inducţie şi suntem prezenţi pe piaţă, direct sau prin partenerii noştri, în 26 de ţări de pe toate cele cinci continente. Activele companiei au crescut în 2015 la peste 4,5 milioane de euro. Capitalul social l-am majorat anul trecut la 2 milioane de euro, am emis 10 milioane e de acţiuni cu valoare nominală de 0,20 de lei. Compania noastră a ajuns la maturitate. Suntem interesaţi să extindem piaţa şi sub aspect geografic, şi sub aspect de diversitate şi de aceea există oportunitatea de a face investiţii, dar unele semnificative. Bursa este locul investiţiilor semnificative. Adunarea Generală a hotărât ca 45% din profitul pe 2016, şi 40% din profitul pe 2017 să fie repartizate sub formă de dividende acţionarilor, dar decizia finală se va lua la momentul potrivit, apariţia unor oportunităţi de investiţii serioase ar putea să influenţeze această decizie. Asta înseamnă că AAGES Tîrgu-Mureş ar putea deveni prima companie privată listată la bursă din ultimii nouă ani care plăteşte investitorilor o cotă din profit!
O etapă firească în istoria noastră
Înainte de listarea la bursă trăiam în linişte, acum toţi vor să afle ce şi cum. Nu e niciun secret. Dacă omul îşi găseşte un scop în viaţă şi-l urmăreşte poate obţine rezultate. Nu sunt mulţumit şi nici nemulţumit, dar ştiu că se poate şi mai bine. Ani de zile pentru mine nu a existat nimic decât firma. 40 de ani din viaţa mea e legată de firmă, astfel că am posibilitatea de a face comparaţii, ce a fost bine , ce se putea face mai bine. Întotdeauna e loc de mai bine. Niciodată nu a fost uşor, dar a meritat. Am știut întotdeauna că avem de învățat, că nu suntem scutiți de greșeli, dar și faptul că suntem în stare să învățăm, să corectăm greșelile și rezolvând treburile zilnice să găsim timp pentru a plănui viitorul. Listarea la bursă a fost necesară pentru a face un pas înainte. Așa am ajuns aici, o etapă firească în istoria noastră, care in viitor va fi scrisă împreună cu acționarii noștri pe care îi așteptăm să ni se alăture.
Nici casă la Platou, nici Lamborghini!
Timp de 27 de ani aproape tot profitul am reinvestit pentru dezvoltare. Nu am nici casă la Platoul Corneşti, nu am nici Lamborghini la scară. Dar am sastisfacţia că am reuşit listarea la bursă. Dintre firmele particulare vechi puţine au ajuns la bursă. Numărul firmelor listate la bursă, mărimea lor reflectă potenţialul economic al ţării. Bineînţeles, lipsa infrastructurii pune piedici în calea dezvoltării economice. Ne lipsesc drumurile bune, aeroportul… Eu totuşi mai sper că se vor îndrepta lucrurile. Foarte mult ne-a tras înapoi acel martie ’90 când până şi Ungaria s-a ferit să mai investească la noi. Dar optimist fiind din fire, repet. Omul dacă are un scop în viaţă, o echipă bună, perseverență până la încăpățânare în realizare planurilor, corectitudine, sinceritate și respect față de toți clienți, furnizori sau parteneri, se poate descurca şi la noi. Nu trebui să dai bir cu fugiţii. E mai uşor să iei avionul spre Germania, Olanda…dar nu asta e soluţia!
A consemnat Erika MĂRGINEAN