La Șincai, românii, maghiarii și romii sărbătoresc împreună Fărșangul

În luna februarie, fărșangul este specific comunităților maghiare.

Un caz interesant este la Șincai, unde fărșangul apare și la români și la romi, sub denumirea de Balul mătăhălilor / Fehér farsang la maghiari.

Un alai de nuntă care colindă pe la casele din sat, similar fărșangului de la maghiari și romi din aceeași localitate. Tinerii participă mascați, cu dantelă pe față, și parodiază un alai de nuntă.

Alaiul colindă întreg satul, iar la final are loc o petrecere la Căminul cultural, la care participă tot satul.

În 2013, când a fost documentat, fărșangul se organiza în trei weekenduri consecutive din luna februarie, dedicate comunităților română, maghiară și romă.

De Lăsatul Secului, înainte de începutul Postului Paștelui, sunt specifice o serie de jocuri, baluri și petreceri, manifestări interzise în perioada postului religios.

În perioada interbelică, la Ibănești-Pădure se organiza un joc al însuraților, cu ceterași, unde feciorii nu participau.

La sași și maghiari, între Bobotează și începutul Postului Mare, se desfășoară manifestări dramatice cu măști, cunoscute sub numele de fasching sau farsang.

Cercetările etnografice au relevat mai multe tipuri de fărșang în zonele mureșene: mascări la șezători în vest, spre Câmpia Transilvaniei, și alaiuri de măști în est, sub influența sașilor.

Prin manifestările dramatice, mai ales prin mimarea înmormântării, fărșangul marchează simbolic îngroparea iernii și venirea primăverii.

La maghiari, în județul Mureș, există două tipuri de alaiuri: fehér farsang, care presupune parodierea unei nunți (Șincai, Chibed), și fărșangul-înmormântare, care presupune arderea unui om de paie, semnificând înmormântarea iernii (Glăjărie, comuna Gurghiu).

Sursa: Muzeul județean Mureș