Lacul Ursu se confruntă cu o “scufundare” a apei dense în salinitate de la 1,5 m adâncime cât era în urmă cu câțiva zeci de ani la 2,5 m în prezent. Dacă acest proces continuă și stratul dens Sărat scadela 3-4 metri de la suprafața lacului, își va pierde proprietățile heliotermice (va pătrunde prea puțină radiatie solară la o adâncime mai mare), dar sunt șanse de a “întineri” lacul.
Care e soluția?
2 milioane de euro, 1-2 ani de cercetări, 1-2 luni de introducere a 10.000 de tone de sare gata dizolvată in apă, toate acestea cu mare grijă că pe fundul lacului este un mediu anoxic care nu ar trebui deranjat.
Biofizicianul şi scafandrul-cercetător dr. Peter Hantz şi directorul general al Ensana Sovata, Fulop-Nagy Janos, au prezentat publicului, miercuri, o expoziţie unicat în România despre viaţa din adâncuri a Lacului Ursu din Sovata, unul dintre cei mai mari lacuri helioterme din lume, care are o structură de “sandwiș”, având un stat superior cu o concentrație salină mai mică, iar unul inferior cu o concentrație salină aproape saturată.
„Acest eveniment s-a organizat cu scopul de a aduce la cunoştinţa turiştilor care în acest moment se află în staţiune unele aspecte legate de viaţa de sub nivelul apei din Lacul Ursu, poze foarte frumoase care până acum nu au mai fost realizate, materiale filmate care de asemenea nu au mai fost realizate până acum. Toţi doar ne închipuiam cum poate să fie viaţă şi ce aspecte poate să ne prezinte viaţa la 1, 2 sau 18 metri adâncime, dar acum putem să le vedem şi să le comparăm cu ceea ce până acum noi ne-am închipuit. Dorim ca turiştii să ştie ce se întâmplă în acest lac. S-au scris şi s-au spus multe lucruri despre acest lac, toată lumea ştie că este un lac care face bine sănătăţii umane, dar acum sunt şi imagini în care se poate vedea cum lucrează mama-natură pentru a crea nămolul şi pentru a crea această apă salină, caldă, care ajută la procedurile de tratament pe care le efectuăm în Sovata”, a declarat directorul general al Ensana Sovata, Fulop-Nagy Janos, într-o conferinţă de presă.
Biofizicianul dr. Peter Hantz, cel care a realizat fotografiile în timpul cercetărilor efectuate în adâncurile Lacului Ursu din Sovata, consideră că turiştii trebuie să afle cum funcţionează fenomenul de heliotermie şi care sunt formele de viaţă care există într-un lac cu o astfel de salinitate, din acest motiv a expus fotografiile cu explicaţiile de rigoare în limbile română, maghiară şi engleză.
„Sunteţi bine veniţi la deschiderea primei expoziţii cu fotografii de scafandru din ţară, o expoziţie pentru popularizarea ştiinţei în care am prezentat pozele făcute în adâncurile Lacului Ursu în cursul cercetărilor mele ştiinţifice. Tot aici puteţi vedea modelul Lacului Ursu, jos este un strat concentrat de sare, deci practic aceasta este concentraţia maximă de sare care se poate dizolva în apă. Am pus şi nişte vopsele alimentare ca să se vadă mai bine (…) Ce este stratul de haloclină? Este acel strat unde concentraţia de sare creşte brusc, dacă coborâm spre adâncuri, aici stratul de haloclină este responsabil pentru fenomenul de heliotermie”, a subliniat dr. Hantz Peter, cercetător asociat al Universităţii Eötvös Loránd, Departamentul de Chimie Organică, din Ungaria.
Potrivit explicaţiilor din expoziţie, Lacul Ursu nu este încălzit artificial şi nu există nicio activitate geotermală sau post-vulcanică în lac sau în jurul acestuia, iar stratul de apă caldă al lacului, care se află între 2 şi 3 metri adâncime şi care uneori depăşeşte 40 °C, se datorează exclusiv radiaţiei solare, adică fenomenului heliotermic.
Salinitatea lacului, se arată pe panourile din expoziţie, provine din faptul că în zona din jurul oraşului Sovata, cunoscută sub numele de Regiunea Sărată, solul ascunde în multe locuri roci de sare, iar cavitatea lacului a fost formată prin dizolvarea rocilor de sare, lacul fiind alimentat de un pârâu sărat.
În privinţa existenţei vieţii în acest lac, cercetătorul a arătat că nu există peşti, ci doar răcuşori de sare (Artemia salina), dar numai în zona de deasupra stratului haloclinal, în regiunea mai puţin adâncă de 2,7 metri.
„Chiar şi în straturile cel mai puţin saline, aproape de suprafaţa lacului, cea mai halofilă specie de peşte din lume, care nu este nici măcar indigenă din Europa, abia ar supravieţui. Sub stratul haloclinal, nu există oxigen şi concentraţii foarte mari de hidrogen sulfurat, prin urmare nu se pot găsi organisme superioare”, precizează Hantz Peter.
El a arătat că apa sărată din lac este curată, iar lacul este bine întreţinut şi, dat fiind faptul că este un lac natural, nu poate fi drenat şi nici nu are nevoie să fie drenat, deoarece ecosistemul său îl curăţă în mod natural.
Expoziţia mai precizează că partea din spate a lacului este închisă pentru a proteja stratul haloclinal şi că „pauza de la prânz” a lacului este necesară pentru ca stratul haloclinal (care generează fenomenul heliotermic), aflat în prezent la o adâncime de aproximativ 2,7 metri, perturbat într-o măsură mai mare sau mai mică de mişcările scăldătorilor, să nu fie deranjat pentru perioade prelungite.
Turiştii mai pot afla din expoziţie că Lacul Ursu a fost numit Lacul Illyés la începutul anilor 1900, după numele fostului său proprietar, iar numele actual a început să fie folosit în jurul anului 1910, deoarece forma lacului seamănă cu o piele de urs. AGERPRES